Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Marcu
Capitolul 8
1 În zilele acelea fiind norod mult foarte, şi neavând ce mânca, chemând Iisus pre Ucenicii săi, le-a zis lor: 2 Milă îmi este de norod, că iată trei zile sunt de când aşteaptă lângă mine, şi nu au ce mânca. 3 Şi de-i voi slobozi pre dânşii flămânzi la casele lor, vor slăbi pre cale; că unii dintr-înşii au venit de departe. 4 Şi au răspuns lui, Ucenicii lui: De unde pre aceştia va putea cineva să-i sature de pâine aici în pustie? 5 Şi i-a întrebat pre ei: Câte pâini aveţi? Iar ei au zis: Şapte. 6 Şi a poruncit norodului să şază pre pământ; şi luând pre cele şapte pâini, mulţumind, a frânt, şi a dat Ucenicilor săi, ca să le pună înainte; şi au pus înaintea norodului. 7 Şi aveau şi puţini peştişori; şi blagoslovind, a zis să-i pună şi pre aceia înaintea lor. 8 Şi au mâncat şi s-au săturat; şi au luat rămăşiţe de sfărâmături, şapte coşniţe. 9 Şi erau cei ce mâncaseră, ca patru mii; şi i-a slobozit pre ei.
10 Şi îndată intrând în corabie cu Ucenicii săi, au venit în părţile Dalmanutei. 11 Şi au ieşit Fariseii, şi au început a se întreba cu dânsul, cerând de la dânsul semn din Cer, ispitindu-l pre el. 12 Şi suspinând cu Duhul său, a zis: Pentru ce neamul acesta semn cere? Amin zic vouă, de se va da neamului acestuia semn. 13 Şi lăsându-i pre dânşii, a intrat iarăşi în corabie, şi a trecut de cea parte.
14 Şi Ucenicii lui uitaseră să ia pâine, şi mai mult decât o pâine n-aveau cu dânşii în corabie. 15 Şi le-a poruncit lor, zicând: Căutaţi de vă păziţi de aluatul Fariseilor, şi de aluatul lui Irod. 16 Şi cugetau, unul către altul zicând: Că pâine n-avem; 17 Iar Iisus cunoscând a zis lor: Drept ce cugetaţi că pâine n-aveţi? Încă nu înţelegeţi, nici pricepeţi? Încă împietrită aveţi inima voastră? 18 Ochi având, nu vedeţi, şi urechi având, n-auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte? 19 Când am frânt pre cele cinci pâini la cele cinci mii, câte coşuri pline de sfărâmituri aţi luat? 20 Zis-au lui: Douăsprezece. Şi când pre cele şapte, la cele patru mii, câte coşniţe pline de sfărâmituri aţi luat? Iar ei au zis: Şapte. 21 Şi le-a zis lor: Dar cum încă nu înţelegeţi?
22 Şi a venit în Betsaida; şi i-au adus lui un orb, şi l-au rugat pre el, ca să se atingă de dânsul. 23 Şi apucând pre orbul de mână, l-a scos pre el afară din sat; şi scuipând pre ochii lui, şi punându-şi Mâinile pre el, l-a întrebat de vede ceva. 24 Şi ridicându-şi ochii, a zis: Văd oamenii ca copacii umblând. 25 După aceasta iarăşi şi-a pus Mâinile pre ochii lui, şi l-a făcut de a văzut; şi s-a îndreptat şi a văzut luminat pre toţi. 26 Şi l-a trimis pre el la casa sa, zicând: Nici în sat să intri, nici să spui cuiva în sat.
27 Şi a ieşit Iisus şi Ucenicii lui în satele Cezareei lui Filip; şi pre cale a întrebat pre Ucenicii săi, zicând lor: Cine zic oamenii că sunt eu? 28 Iar ei au răspuns: Ioan Botezătorul; şi alţii, Ilie; iar alţii, unul din Proroci. 29 Şi el le-a zis lor: Dar voi cine ziceţi că sunt eu? Şi răspunzând Petru a zis lui: Tu eşti Hristosul. 30 Şi i-a oprit pre ei, ca să nu spună nimănui pentru dânsul. 31 Şi a început a-i învăţa pre ei, că se cuvine Fiul Omului multe a pătimi, şi a se defăima de Bătrâni, şi de Arhierei, şi de Cărturari, şi a se omorî, şi după trei zile a învia. 32 Şi de faţă cuvântul acesta grăia. Şi apucându-l pre el Petru, a început a-i sta lui împrotivă. 33 Iar el întorcându-se şi căutând spre Ucenicii săi, a certat pre Petru, zicând: Mergi după mine satano. Că nu cugeţi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor.
34 Şi chemând la sine pre norod împreună cu Ucenicii săi, a zis lor: Cela ce voieşte să vină după mine, să se lepede de sine, şi să-şi ia Crucea sa, şi să-mi urmeze mie. 35 Că cine va vrea să-şi mântuiască sufletul său, pierde-l-va pre el. Iar cine-şi va pierde sufletul său pentru mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui pre el. 36 Că ce va folosi omul, de ar dobândi lumea toată, şi-şi va pierde sufletul său? 37 Sau ce va da omul schimb pentru sufletul său? 38 Că cine se va ruşina de mine, şi de cuvintele mele, întru acest neam preacurvar şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni întru Slava Tatălui său cu Sfinţii Îngeri.
