Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Marcu
Capitolul 7
1 Şi s-au adunat la dânsul Fariseii şi oarecare din Cărturari, care veniseră din Ierusalim. 2 Şi văzând pre oarecare din Ucenicii lui cu mâinile necurate (adică nespălate), mâncând pâine, i-au prihănit. 3 (Că Fariseii şi toţi Iudeii, de nu îşi vor spăla mâinile până în cot, nu mănâncă, ţinând aşezământul Bătrânilor. 4 Şi din târg, de nu se vor spăla, nu mănâncă; şi altele multe sunt, care au luat a le ţinea: spălarea paharelor, şi a urcioarelor, şi a căldărilor, şi a paturilor). 5 După aceea l-au întrebat pre el Fariseii şi Cărturarii: Pentru ce Ucenicii tăi nu umblă dupre aşezământul Bătrânilor, ci cu mâinile nespălate mănâncă pâine? 6 Iar el răspunzând a zis lor: Că bine a prorocit Isaia pentru voi făţarnicilor, precum este scris: Norodul acesta cu buzele mă cinsteşte, iar inima lor departe stă de la mine. 7 Şi în zadar mă cinstesc, învăţând învăţături porunci omeneşti. 8 Că lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi aşezământul Bătrânilor, spălarea urcioarelor, şi a paharelor, şi alte asemenea ca acestea multe faceţi. 9 Şi zicea lor: Bine lepădaţi porunca lui Dumnezeu, ca să păziţi aşezământul vostru. 10 Că Moise a zis: Cinsteşte pre tatăl tău şi pre muma ta; şi cela ce va grăi de rău pre tatăl său sau pre muma sa, cu moarte să moară. 11 Iar voi ziceţi: De va zice omul tatălui său sau maicii sale: Corvan (adică dar) este aceea cu care te-ai fi folosit de la mine. 12 Şi nu-l mai lăsaţi pre dânsul să mai facă ceva tatălui său sau maicii sale. 13 Călcând cuvântul lui Dumnezeu pentru aşezământul vostru care l-aţi dat, şi asemenea ca acestea multe faceţi. 14 Şi chemând la sine pre tot norodul, a zis lor: Ascultaţi-mă pre mine toţi şi înţelegeţi. 15 Nimic nu este dinafară de om, ce intră într-însul, care poate să-l spurce pre el; ci cele ce ies dintr-însul, acelea sunt care spurcă pre om. 16 De are cineva urechi de auzit, auză. 17 Şi după ce a intrat în casă de la norod, l-au întrebat pre el Ucenicii lui pentru pildă. 18 Şi le-a zis lor: Aşa şi voi de neînţelegători sunteţi? Au nu vă pricepeţi, că tot ce intră în om dinafară, nu poate să-l spurce? 19 Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese pre afedron, curăţind toate bucatele. 20 Şi zicea: Că ceea ce iese din om, aceea spurcă pre om. 21 Că dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile cele rele, preacurviile, curviile, uciderile; 22 Furtişagurile, asupririle, vicleşugurile, înşelăciunile, înverşunările, ochiul viclean, hula, trufia, nebunia. 23 Toate relele acestea ies dinlăuntru, şi spurcă pre om.
24 Şi sculându-se de acolo, s-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului. Şi intrând în casă, vrea să nu ştie nimeni de el, şi nu a putut să se tăinuiască. 25 Că auzind o femeie pentru dânsul, a cărei fiică avea duh necurat, venind a căzut la Picioarele lui. 26 (Şi era femeia elină, de neam din Fenicia Siriei.) Şi îl ruga pre el ca să gonească dracul din fiica ei. 27 Iar Iisus a zis ei: Lasă să se sature întâi fiii; că nu este bine a lua pâinea fiilor, şi a o arunca câinilor. 28 Iar ea răspunzând a zis lui: Adevărat Doamne, că şi câinii sub masă mănâncă din sfărâmiturile fiilor. 29 Şi a zis ei: Pentru acest cuvânt mergi; a ieşit dracul din fiica ta. 30 Şi mergând la casa sa, a aflat pre dracul ieşit, şi pre fiică zăcând în pat.
31 Şi iarăşi ieşind din hotarele Tirului, şi ale Sidonului, a venit la marea Galileei, în mijlocul hotarelor Decapolei. 32 Şi au adus la dânsul un surd grăind anevoie, şi l-au rugat pre dânsul ca să-şi pună Mâna preste el. 33 Şi luându-l pre el din mulţime deosebi, a pus degetele sale în urechile lui; şi scuipând s-a atins de limba lui. 34 Şi căutând la Cer, a suspinat şi a zis lui: Effata, ce este, deschide-te. 35 Şi îndatăşi s-au deschis auzurile lui, şi s-a dezlegat legătura limbii lui, şi grăia drept. 36 Şi a poruncit, lor ca să nu spună nimănui; ci pre cât el le poruncea lor, ei mai mult vesteau. 37 Şi mai mult se mirau, zicând: Toate le-a făcut bine, şi pre surzi i-a făcut de aud, şi pre muţi de grăiesc.
