Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Marcu
Capitolul 6
1 Şi a ieşit de acolo, şi a venit la patria sa; şi după dânsul au mers Ucenicii lui. 2 Şi fiind Sâmbătă, a început a învăţa în Sinagogă, şi mulţi auzind, se mirau zicând: De unde îi sunt acestuia acestea? Şi ce este înţelepciunea ce i s-a dat lui, că şi Puteri ca acestea prin Mâinile lui se fac? 3 Au nu este acesta Teslarul, feciorul Mariei, şi fratele lui Iacov, şi al lui Iosi, şi al lui Iuda, şi al lui Simon? Şi au nu sunt surorile lui aici la noi? Şi se sminteau întru el. 4 Şi zicea lor Iisus: Că nu este Proroc necinstit, fără numai în patria sa, şi între rudenii, şi în casa sa. 5 Şi nu putea acolo nici o putere să facă, fără numai preste puţini bolnavi punându-şi Mâinile i-a vindecat pre ei. 6 Şi se mira pentru necredinţa lor, şi umbla în satele cele de prinprejur învăţând.
7 Şi a chemat pre cei doisprezece, şi a început a-i trimite pre dânşii câte doi, câte doi; şi le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate. 8 Şi le-a poruncit lor să nu ia nimic pre cale, fără numai toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani la brâu. 9 Ci numai încălţaţi cu sandale, şi să nu se îmbrace cu două haine. 10 Şi grăia lor: Oriunde veţi intra în casă, acolo petreceţi, până ce veţi ieşi de acolo. 11 Şi oricâţi nu vă vor primi pre voi, nici vor asculta pre voi, ieşind de acolo, scuturaţi praful cel de sub picioarele voastre, întru mărturie lor. Amin grăiesc vouă: Mai uşor va fi Sodomului şi Gomorului în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia. 12 Şi ieşind, propovăduia, ca să se pocăiască. 13 Şi draci mulţi scotea, şi ungea cu untdelemn pre mulţi bolnavi şi îi tămăduia.
14 Şi a auzit împăratul Irod, (căci arătat se făcuse Numele lui), şi zicea: Că Ioan cel ce Boteza s-a sculat din morţi, şi pentru aceasta lucrează puterile întru el. 15 Alţii ziceau: Că Ilie este; iar alţii ziceau: Că Proroc este, sau ca unul din Proroci. 16 Şi auzind Irod, a zis: Că acesta este Ioan pre care eu l-am tăiat; el s-a sculat din morţi. 17 Că Irod acesta trimiţând a prins pre Ioan şi l-a legat pre el în temniţă, pentru Irodiada, femeia lui Filip fratele său, căci o luase pre dânsa femeie. 18 Şi zicea Ioan lui Irod: Nu ţi se cuvine să ai pre femeia fratelui tău. 19 Iar Irodiada pizmuia lui, şi vrea să-l omoare, şi nu putea. 20 Că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l pre dânsul om drept şi sfânt şi îl socotea pre el; şi ascultându-l pre dânsul, multe făcea, şi cu dragoste îl asculta pre el. 21 Şi întâmplându-se o zi cu bun prilej, când Irod făcea ospăţul naşterii sale, boierilor săi, şi căpitanilor, şi celor mai mari ai Galileei. 22 Şi intrând fata Irodiadei, şi jucând, şi plăcând lui Irod şi celor ce şedeau cu dânsul, a zis împăratul fetei: Cere de la mine orice vei vrea, şi voi da ţie. 23 Şi s-a jurat ei, că orice vei cere de la mine voi da ţie, până la jumătate din împărăţia mea. 24 Iar ea ieşind, a zis maicii sale: Ce voi cere? Iar aceea a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. 25 Şi intrând îndată cu sârguinţă la împăratul, a cerut, zicând: Vo i ca să-mi dai mie acum în tipsie Capul lui Ioan Botezătorul. 26 Şi împăratul foarte s-a întristat, dar pentru jurământuri, şi pentru cei ce şedeau împreună cu dânsul, nu a vrut să-i lepede cererea. 27 Şi îndată trimiţând împăratul speculator, a poruncit să aducă Capul lui. 28 Iar acela mergând, i-a tăiat Capul în temniţă, şi l-a adus în tipsie, şi l-a dat pre el fetei, şi fata l-a dat maicii sale. 29 Şi auzind Ucenicii lui au venit, şi au ridicat trupul lui cel căzut, şi l-au pus pre el în mormânt.
30 Şi s-au adunat Apostolii la Iisus, şi i-au vestit lui toate câte au făcut şi câte au învăţat. 31 Şi le-a zis lor: Veniţi voi înşivă deosebi în loc pustiu, şi vă odihniţi puţin; că erau mulţi care veneau şi se duceau, şi nu aveau vreme nici să mănânce. 32 Şi s-au dus în loc pustiu singuri cu corabia. 33 Şi i-au văzut pre dânşii noroadele mergând, şi l-au cunoscut pre el mulţi, şi pedeştri din toate cetăţile alergau acolo, şi mai înainte decât ei au venit şi s-au adunat la dânsul. 34 Şi ieşind Iisus, a văzut norod mult, şi i s-a făcut milă de ei pentru căci erau ca oile ce nu au păstor; şi a început a-i învăţa pre dânşii mult. 35 Şi iată vreme multă fiind, s-au apropiat de dânsul Ucenicii lui, şi i-au zis lui: Că locul este pustiu, şi iată vreme a trecut multă. 36 Slobozeşte-i pre dânşii ca mergând în oraşele cele dimprejur şi în sate, să-şi cumpere loruşi pâini că nu au ce să mănânce. 37 Iar el răspunzând, a zis lor: Daţi-le voi lor să mănânce. Şi au zis ei lui: Mergând poate să cumpărăm pâini de două sute de dinari şi să le dăm lor să mănânce. 38 Iar el a zis lor: Câte pâini aveţi? Mergeţi şi vedeţi. Iar ei ştiind au zis: Cinci, şi doi peşti. 39 Şi a poruncit lor să-i pună pre toţi mese, mese pre iarbă verde. 40 Şi au şezut cete, cete, câte o sută şi câte cincizeci. 41 Şi luând cele cinci pâini, şi cei doi peşti, căutând la Cer a blagoslovit, şi a frânt pâinile, şi le-a dat Ucenicilor săi, ca să le pună înaintea lor, şi pre cei doi peşti i-au împărţit la toţi. 42 Şi au mâncat toţi şi s-au săturat. 43 Şi au luat douăsprezece coşuri pline de sfărâmituri şi din peşti. 44 Şi erau cei ce mâncaseră pâinile, ca la cinci mii de bărbaţi.
45 Şi îndatăşi a silit pre Ucenicii săi să intre în corabie, şi să meargă mai înainte de cea parte la Betsaida, până ce va slobozi el norodul. 46 Şi după ce i-a slobozit pre ei, s-a dus în munte să se roage. 47 Şi făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, şi el singur pre uscat. 48 Şi i-a văzut pre dânşii că se chinuiesc vâslind (că era vântul împrotiva lor); iar întru a patra strajă a nopţii a venit la dânşii, umblând pre mare, şi vrea să treacă pre lângă ei. 49 Iar ei văzându-l pre dânsul umblând pre mare, li s-a părut că este nălucă, şi au strigat. 50 (Că toţi l-au văzut pre el, şi s-au tulburat.) Şi îndatăşi a grăit cu dânşii, şi le-a zis lor: Îndrăzniţi, eu sunt, nu vă temeţi. 51 Şi s-a suit la dânşii în corabie şi a încetat vântul; şi ei foarte preste măsură se spăimântau întru sine, şi se minunau. 52 Că nu au priceput din pâini, căci era inima lor împietrită.
53 Şi trecând au venit în pământul Ghenizaretului, şi au stătut la liman. 54 Şi ieşind ei din corabie, îndatăşi l-au cunoscut pre el aceia. 55 Şi înconjurând toată laturea aceea, au început pre paturi a aduce bolnavii, unde auzeau că este el acolo. 56 Şi ori unde intra, în sate, sau în cetăţi, sau în oraşe, puneau la uliţe pre cei bolnavi, şi-l rugau pre el ca măcar de poalele veşmintelor lui să se atingă; şi câţi se atingeau de el, se mântuiau.
