×

Dimensiunea fontului:

Noul Testament de la Smirna

Evanghelia cea de la Marcu

Capitolul 5

1 Şi a venit de ceea parte de mare, în laturea Gadarenilor. 2 Şi ieşind el din corabie, îndată l-a întâmpinat pre el un om din mormânturi cu duh necurat. 3 Care avea locuinţa în mormânturi, şi nici cu lanţuri de fier nimeni nu putea să-l lege pre el. 4 Pentru că de multe ori fiind legat cu obezi şi cu lanţuri de fier, se rupea de el lanţurile, şi obezile se sfărâma, şi nimeni nu putea să-l domolească pre dânsul. 5 Şi pururea noaptea şi ziua era prin munţi şi prin mormânturi strigând, şi tăindu-se de pietre. 6 Iar văzând pre Iisus de departe, a alergat şi s-a închinat lui. 7 Şi strigând cu glas mare, a zis: Ce este mie, şi ţie Iisuse Fiule al lui Dumnezeu celui Înalt? Juru-te pre tine cu Dumnezeu, să nu mă munceşti pre mine. 8 Căci grăia lui: Ieşi duh necurat din om. 9 Şi l-a întrebat pre el: Cum îţi este numele? Şi a răspuns, grăind: Legheon îmi este numele, că mulţi suntem. 10 Şi îl rugau pre el mult, ca să nu-i trimită pre dânşii afară din latura aceea. 11 Şi era acolo lângă munte, o turmă mare de porci păscându-se. 12 Şi l-au rugat pre dânsul toţi dracii, zicând: Trimite-ne pre noi în porci să intrăm într-înşii. Şi i-a slobozit pre ei Iisus îndatăşi. 13 Şi ieşind duhurile cele necurate, au intrat în porci. Şi s-a pornit turma de pre ţărmuri în mare, (şi era ca la două mii) şi s-au înecat în mare. 14 Iar cei ce păşteau porcii, au fugit, şi au vestit în cetate, şi în sate. Şi au ieşit să vază ce este ceea ce s-a făcut. 15 Şi au venit către Iisus, şi au văzut pre cel ce fusese îndrăcit, şezând, şi îmbrăcat, şi întreg la minte, pre cel ce avusese Legheonul, şi s-au spăimântat. 16 Şi povesteau lor cei ce văzuseră, ce s-a făcut celui îndrăcit, şi pentru porci. 17 Şi au început a-l ruga pre dânsul, ca să iasă din hotarele lor. 18 Şi intrând el în corabie, îl ruga pre el cela ce fusese îndrăcit, ca să fie cu dânsul. 19 Iar Iisus nu l-a lăsat pre el, ci i-a zis lui: Mergi în casa ta către ai tăi, şi vesteşte lor câte ţi-a făcut ţie Domnul, şi te-a miluit. 20 Şi s-a dus, şi a început a propovădui în Decapole, câte a făcut Iisus lui, şi toţi se minunau.

21 Şi trecând Iisus în corabie iarăşi de ceea parte, s-a adunat norod mult la el, şi era lângă mare. 22 Şi iată a venit unul din mai marii Sinagogăi, cu numele Iair. 23 Şi văzându-l pre dânsul, a căzut la Picioarele lui. Şi îl ruga pre dânsul mult, zicând: Că fiica mea spre sfârşit este; vino, de îţi pune Mâinile pre dânsa, ca să se mântuiască, şi să trăiască. 24 Şi a mers cu dânsul; şi după dânsul a mers norod mult, şi îl împresura pre el. 25 (Şi o femeie oarecare, fiind întru curgerea sângelui de doisprezece ani, 26 Şi multe pătimind de la mulţi doctori, şi cheltuindu-şi toate cele ce avusese, şi nimic folosindu-se, ci mai vârtos spre mai rău venind; 27 Auzind pentru Iisus, venind între norod dinapoi, s-a atins de haina lui. 28 Că zicea: Că măcar de hainele lui de mă voi atinge, mă voi mântui. 29 Şi îndatăşi a secat izvorul sângelui ei, şi a simţit cu trupul că s-a vindecat de boală. 30 Şi îndatăşi Iisus cunoscând întru sineşi puterea ce a ieşit dintru el, întorcându-se către norod, a zis: Cine s-a atins de hainele mele? 31 Şi au zis lui Ucenicii: Vezi norodul îmbulzindu-te şi zici, cine s-a atins de mine? 32 Şi căuta împrejur să vază pre ceea ce a făcut aceasta. 33 Iar femeia înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce s-a făcut ei, a venit, şi a căzut înaintea lui, şi i-a spus lui tot adevărul. 34 Iar el a zis ei: Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace, şi fii sănătoasă de boala ta.) 35 Încă grăind el, au venit de la mai marele Sinagogăi, zicând: Că fiica ta a murit, ce mai superi pre Învăţătorul? 36 Iar Iisus îndată ce a auzit cuvântul ce s-a grăit, a zis mai marelui Sinagogăi: Nu te teme, crede numai. 37 Şi nu a lăsat pre nici unul să meargă după dânsul, fără numai pre Petru, şi pre Iacov, şi pre Ioan fratele lui Iacov. 38 Şi a venit în casa mai marelui Sinagogăi, şi a văzut tulburare, plângând aceia şi tânguindu-se mult. 39 Şi intrând, a zis lor: Ce vă tulburaţi şi plângeţi? Fecioara nu a murit, ci doarme. Şi-şi râdeau de dânsul. 40 Iar el scoţând afară pre toţi, a luat pre tatăl fecioarei şi pre mumă, şi pre cei ce erau cu el, şi a intrat unde era fecioara zăcând. 41 Şi apucând pre fecioară de mână, i-a zis ei: Talita cumi; ce se tâlcuieşte: Fecioară, (ţie zic) scoală-te. 42 Şi îndatăşi s-a sculat fecioara, şi umbla, că era de doisprezece ani. Şi s-au spăimântat cu spaimă mare. 43 Şi le-a poruncit lor mult, ca nimeni să nu ştie aceasta; şi a zis, să dea ei să mănânce.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.