Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Marcu
Capitolul 4
1 Şi iarăşi a început a învăţa lângă mare; şi s-a adunat la dânsul norod mult, cât a intrat el în corabie, şi a şezut pre mare; şi tot norodul sta pre uscat lângă mare. 2 Şi-i învăţa pre dânşii în pilde mult. Şi grăia întru învăţătura sa. 3 Ascultaţi: Iată, a ieşit Semănătorul să semene. 4 Şi a fost când semăna, una adică a căzut lângă cale, şi au venit pasările, şi o au mâncat pre dânsa. 5 Iar alta a căzut pre pietriş, unde nu avea pământ mult, şi îndatăşi a răsărit, căci nu avea pământ adânc. 6 Şi răsărind soarele s-a pălit, şi pentru căci nu avea rădăcină s-a uscat. 7 Iar alta a căzut în spini; şi s-au înălţat spinii, şi o au înecat, şi nu a dat rod. 8 Iar alta a căzut în pământ bun, şi a dat roadă înălţându-se şi crescând; şi a adus una treizeci, iar alta, şasezeci, iar alta, o sută. 9 Şi zicea lor: Cela ce are urechi de auzit, auză. 10 Iar când a fost deosebi, l-au întrebat pe el de pildă cei ce erau lângă el, împreună cu cei doisprezece. 11 Şi le-a zis lor: Vouă s-a dat a şti Taina Împărăţiei lui Dumnezeu, iar celor de afară toate în pilde sunt lor. 12 Ca privind să privească, şi să nu vază; şi auzind să audă, şi să nu înţeleagă; ca nu cumva să se întoarcă şi să se ierte lor păcatele. 13 Şi le-a zis lor: Au nu ştiţi pilda aceasta? Şi cum veţi înţelege toate pildele? 14 Cela ce seamănă, cuvântul seamănă. 15 Şi aceştia sunt cei de lângă cale, unde se seamănă cuvântul; şi când îl aud îndată vine satana, şi ia cuvântul care este semănat întru inimile lor. 16 Şi aceştia sunt aşijderea cei ce se seamănă pre pietriş, care când aud cuvântul, îndată cu bucurie îl primesc pre el. 17 Şi nu au rădăcină întru sineşi, ci sunt până la o vreme; după aceea făcându-se necaz, sau goană pentru cuvânt, îndată se smintesc. 18 Şi aceştia sunt cei ce se seamănă în spini, care aud cuvântul. 19 Dar grijile veacului acestuia, şi înşelăciunea bogăţiei, şi pofta celorlalte intrând îneacă cuvântul, şi se face neroditor. 20 Şi aceştia sunt cei semănaţi în pământ bun, care aud cuvântul, şi îl primesc, şi aduc roadă: Unul treizeci; iar altul, şasezeci; iar altul, o sută.
21 Şi zicea lor: Au doară făclia vine ca să se pună sub obroc, sau sub pat? Au nu ca să se pună în sfeşnic? 22 Că nu este ceva tăinuit, care să nu se vădească; nici a fost ascuns, ci ca să vie întru arătare. 23 De are cineva urechi de auzit, auză. 24 Şi zicea lor: Vedeţi ce auziţi; cu ce măsură măsuraţi, se va măsura vouă, şi se va adăuga vouă celor ce auziţi. 25 Că cel ce are, i se va da lui; iar cel ce nu are, şi ce are, i se va lua de la dânsul.
26 Şi zicea: Aşa este şi Împărăţia lui Dumnezeu, în ce chip este dacă aruncă omul sămânţa în pământ. 27 Şi doarme, şi se scoală noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte cum nu ştie el. 28 Că pământul din sine rodeşte, întâi iarbă, apoi spic, după aceea deplin grâu în spic. 29 Iar când se coace rodul, îndată trimite secerea, că a sosit secerişul.
30 Şi zicea: Cui vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau cu ce pildă o vom potrivi pre ea? 31 Ca grăunţul de muştar, care când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele pământului. 32 Şi dacă se seamănă, creşte, şi se face mai mare decât toate buruienile, şi face ramuri mari, cât sub umbra lui pot să locuiască pasările Cerului. 33 Şi cu pilde ca acestea multe grăia lor cuvântul, precum puteau a auzi. 34 Iar fără de pilde nu grăia lor, iar deosebi Ucenicilor săi le dezlega toate.
35 Şi a zis lor, în ziua aceea, făcându-se seară: Să trecem de cea parte. 36 Şi lăsând el norodul, l-au luat pre dânsul aşa precum era în corabie. Şi erau şi alte corăbii cu dânsul. 37 Şi s-a făcut vifor mare de vânt, şi valurile intrau în corabie, cât mai se umplea ea. 38 Şi el era la cârmă dormind pre căpătâi; şi l-au deşteptat pre el, şi i-au zis lui: Învăţătorule, au nu-ţi este grijă că pierim? 39 Şi sculându-se a certat vântul şi a zis mării: Taci, încetează; şi a stătut vântul, şi s-a făcut linişte mare. 40 Şi a zis lor: Ce sunteţi aşa fricoşi? Cum n-aveţi credinţă? 41 Şi s-au înfricoşat cu frică mare, şi grăiau unul către altul: Oare cine este acesta? că şi vântul şi marea îl ascultă pre el.
