Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Marcu
Capitolul 3
1 Şi a intrat iarăşi în Sinagogă; şi era acolo un om având mâna uscată. 2 Şi îl pândeau pre dânsul de îl va vindeca pre el Sâmbăta, ca să-l vinuiască pre el. 3 Şi a zis omului celui ce avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc. 4 Şi a zis lor: Se cuvine Sâmbăta bine a face, sau rău a face? Suflet a mântui sau a pierde? Iar ei tăceau. 5 Şi căutând spre ei cu mânie, întristându-se pentru împietrirea inimii lor, a zis omului: Întinde-ţi mâna ta. Şi o a întins; şi a venit mâna lui la starea cea dintâi, sănătoasă ca şi cealaltă. 6 Şi ieşind Fariseii, îndată au făcut sfat cu Irodianii împrotiva lui, ca să-l piarză pre dânsul.
7 Iar Iisus s-a dus cu Ucenicii săi către mare, şi după dânsul a mers mulţime multă din Galileea, şi din Iudeea. 8 Şi din Ierusalim, şi din Idumea, şi din ceea parte de Iordan, şi cei dimprejurul Tirului şi al Sidonului mulţime multă, auzind câte făcea, au venit către dânsul. 9 Şi a zis Ucenicilor săi, ca să stea corăbioara aproape de el pentru norod, ca să nu-l împresoare pre el. 10 Că pre mulţi a vindecat, cât năvăleau spre el, ca să se atingă de dânsul câţi aveau bătăi. 11 Şi duhurile cele necurate când îl vedeau pre el, cădeau înaintea lui şi strigau, grăind: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. 12 Şi mult îi certa pre dânşii ca să nu-l facă arătat pre el.
13 Şi s-a suit la munte, şi a chemat pre care a vrut el însuşi, şi au venit la dânsul. 14 Şi a făcut doisprezece ca să fie cu el, şi să-i trimită pre dânşii să propovăduiască. 15 Şi să aibă putere a vindeca boalele, şi a goni dracii. 16 Şi a pus lui Simon numele Petru. 17 Şi pre Iacov al lui Zevedei şi pre Ioan fratele lui Iacov; (şi le-a pus lor numele: Boanerghes, adică: fiii tunetului.) 18 Şi pre Andrei, şi pre Filip, şi pre Vartolomeu, şi pre Matei, şi pre Toma, şi pre Iacov al lui Alfeu, şi pre Tadeu, şi pre Simon Cananitul. 19 Şi pre Iuda Iscarioteanul, care l-a şi vândut pre el. 20 Şi a venit în casă. Şi iarăşi s-a adunat norodul, cât nu puteau ei nici pâine să mănânce. 21 Şi auzind cei ce erau de spre dânsul, au ieşit să-l prinză pre el, că grăia, că nu-şi este în fire.
22 Şi Cărturarii cei ce se pogorâseră din Ierusalim, ziceau cum că Beelzebul are, şi cum că cu domnul dracilor scoate dracii. 23 Şi chemându-i pre dânşii, în pilde grăia lor: Cum poate satana să scoată pre satana? 24 Şi dacă împărăţia se va împerechea între sine, nu poate să stea împărăţia aceea. 25 Şi dacă casa se va împerechea între sine, nu poate să stea casa aceea. 26 Şi dacă satana s-a sculat însuşi asupra sa, şi s-a împerecheat, nu poate să stea, ci are sfârşit. 27 Nimeni nu poate să jefuiască vasele celui tare, intrând în casa lui, de nu va lega întâi pre cel tare; şi atunci va jefui casa lui. 28 Amin grăiesc vouă: Toate păcatele se vor ierta fiilor oamenilor, şi hulele ori câte vor huli. 29 Iar cine va huli împrotiva Sfântului Duh, nu are iertare în veac, ci este vinovat judecăţii de veci. 30 (Pentru că ziceau: duh necurat are).
31 Deci au venit fraţii şi Muma lui, şi stând afară, au trimis la ei, chemându-l pre dânsul. 32 Şi şedea norodul împrejurul lui, şi au zis lui: Iată, Muma ta, şi fraţii tăi, şi surorile tale afară te caută pre tine. 33 Şi a răspuns lor, grăind: Cine este Muma mea şi fraţii mei? 34 Şi căutând la cei ce şedeau împrejurul lui, a zis: Iată muma mea, şi fraţii mei. 35 Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acela fratele meu, şi sora mea, şi muma mea este.
