Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Marcu
Capitolul 11
1 Şi când s-au apropiat de Ierusalim, în Betfaghe şi Betania către Muntele Măslinilor, a trimis doi din Ucenicii săi. 2 Şi a zis lor: Mergeţi în satul care este înaintea voastră, şi îndată intrând într-însul, veţi afla un mânz legat, pre care nimeni din oameni n-a şezut; dezlegându-l pre el, să-l aduceţi. 3 Şi de va zice vouă cineva: Căci faceţi aceasta? Să ziceţi: Că Domnului trebuieşte; şi numai decât îl va trimite pre el aici. 4 Şi au mers, şi au aflat mânzul legat lângă uşă afară la răspântie; şi l-au dezlegat pre el. 5 Iar oarecari din cei ce stau acolo au zis lor: Ce faceţi de dezlegaţi mânzul? 6 Iar ei au zis lor precum le poruncise Iisus; şi i-a lăsat pre ei. 7 Şi au adus mânzul la Iisus, şi şi-au pus pre el hainele sale; şi a şezut pre dânsul. 8 Şi mulţi aşterneau veşmintele sale pre cale; iar alţii tăiau stâlpări din copaci şi le aşterneau pre cale. 9 Şi cei ce mergeau înainte, şi cei ce veneau pre urmă, strigau, zicând: Osana, bine este cuvântat cel ce vine întru Numele Domnului. 10 Bine este cuvântată împărăţia, care vine întru Numele Domnului, a Părintelui nostru David; Osana întru cei de sus. 11 Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în Biserică şi după ce a văzut toate, fiind vremea în de seară, a ieşit la Betania cu cei doisprezece.
12 Iar a doua zi ieşind ei din Betania, a flămânzit. 13 Şi văzând un smochin de departe având frunze, a venit, ca doară va afla ceva într-însul; şi venind la el, nimic nu a aflat fără numai frunze; că încă nu era vremea smochinelor. 14 Şi răspunzând Iisus, a zis lui: De acum înainte nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac. Şi auzeau Ucenicii lui. 15 Şi au venit în Ierusalim, şi intrând Iisus în Biserică, a început a scoate pre cei ce vindeau şi cumpărau în Biserică; şi mesele schimbătorilor de bani, şi scaunele celor ce vindeau porumbei le-a răsturnat. 16 Şi nu lăsa să poarte cineva vas prin Biserică. 17 Şi învăţa, zicând lor: Au nu este scris că: Casa mea, casă de rugăciune se va chema întru toate neamurile? Iar voi o aţi făcut peşteră tâlharilor. 18 Şi au auzit Cărturarii şi Arhiereii, şi căutau în ce chip l-ar fi pierdut pre el; că se temeau de dânsul, căci tot norodul se mira de învăţătura lui. 19 Şi dacă s-a făcut seară, a ieşit afară din cetate.
20 Şi a doua zi trecând, au văzut smochinul uscat din rădăcină; 21 Şi aducându-şi aminte Petru, i-a zis lui: Învăţătorule, vezi, smochinul pre care l-ai blestemat, s-a uscat. 22 Şi răspunzând Iisus, a zis lor: 23 Aveţi credinţa lui Dumnezeu; că Amin zic vouă, că cela ce ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare; şi nu se va îndoi întru inima sa, ci va crede, că ce va zice va fi, fi-va lui orice va zice. 24 Pentru aceasta zic vouă: Toate câte cereţi rugându-vă, să credeţi că veţi lua, şi va fi vouă. 25 Şi când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi asupra cuiva; ca şi Tatăl vostru cel din Ceruri să ierte vouă greşalele voastre. 26 Iar dacă voi nu veţi ierta, nici Tatăl vostru cel din Ceruri nu va ierta vouă greşalele voastre.
27 Şi au venit iarăşi în Ierusalim; şi umblând el prin Biserică, au venit la dânsul Arhiereii, şi Cărturarii, şi Bătrânii. 28 Şi au zis lui: Cu ce putere faci acestea? Şi cine ţi-a dat ţie puterea aceasta, ca să faci acestea? 29 Iar Iisus răspunzând, a zis lor: Întreba-voi şi eu pre voi un cuvânt, şi să-mi răspundeţi mie, şi voi spune şi eu vouă cu ce putere fac acestea. 30 Botezul lui Ioan din Cer a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-mi mie. 31 Şi ei cugetau întru sineşi, zicând: De vom zice, din Cer, va zice: Pentru ce dar nu aţi crezut lui? 32 Iar de vom zice: De la oameni, se temeau de norod, că toţi aveau pre Ioan, că cu adevărat Proroc a fost. 33 Şi răspunzând, au zis lui Iisus: Nu ştim. Şi Iisus răspunzând, a zis lor: Nici eu nu voi spune vouă, cu ce putere fac acestea.
