Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Marcu
Capitolul 10
1 Şi de acolo sculându-se, a venit în hotarele Iudeei, de ceea parte de Iordan; şi iarăşi s-au adunat noroadele la dânsul; şi precum îi era obiceiul, iarăşi îi învăţa pre ei. 2 Şi apropiindu-se Fariseii l-au întrebat pre el: Oare se cade bărbatului să-şi lase femeia? ispitindu-l pre el. 3 Iar el răspunzând, a zis lor: Ce a poruncit vouă Moise? 4 Iar ei au zis: Moise a dat voie, să-i scrie carte de despărţire, şi s-o lase. 5 Şi răspunzând Iisus, a zis lor: După învârtoşarea inimii voastre a scris vouă porunca aceasta. 6 Iar din începutul zidirii, bărbat şi femeie i-a făcut pre ei Dumnezeu. 7 Pentru aceasta va lăsa omul pre tatăl său şi pre muma sa, şi se va lipi de femeia sa. 8 Şi vor fi amândoi un trup; pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup. 9 Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. 10 Şi în casă iarăşi l-au întrebat pre el Ucenicii lui de aceasta. 11 Şi le-a zis lor: Oricine îşi va lăsa femeia sa, şi va lua alta, preacurveşte cu dânsa. 12 Şi femeia de-şi va lăsa bărbatul, şi se va mărita după altul, preacurveşte.
13 Şi aduceau la dânsul prunci ca să se atingă de ei; iar Ucenicii certau pre cei ce îi aduceau. 14 Iar văzând Iisus, nu i-a părut bine, şi a zis lor: Lăsaţi pruncii să vină la mine, şi nu-i opriţi pre ei; că a unora ca acestora este Împărăţia lui Dumnezeu. 15 Că amin zic vouă: Oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca pruncul, nu va intra întru ea. 16 Şi luându-i în braţe, şi-a pus Mâinile preste ei şi i-a blagoslovit pre dânşii.
17 Şi ieşind el în cale, alergând oarecine, şi îngenunchind înaintea lui, îl întreba pre el zicând: Învăţătorule bune, ce voi face ca să moştenesc viaţa veşnică? 18 Iar Iisus a zis lui: Ce îmi zici bun? Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu. 19 Poruncile ştii: Să nu curveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu fii mărturie mincinoasă; să nu răpeşti; cinsteşte pre tatăl tău şi pre muma ta. 20 Iar el răspunzând, a zis lui: Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţele mele. 21 Iar Iisus căutând spre el, l-a iubit pre dânsul, şi a zis lui: Încă una îţi lipseşte; mergi, vinde-ţi câte ai, şi le dă săracilor, şi vei avea comoară în Cer; şi luând Crucea, vino, urmează mie. 22 Iar el întristându-se de cuvântul acesta, s-a dus mâhnit. Pentru că avea avuţii multe. 23 Şi căutând Iisus, a zis Ucenicilor săi: Cât de anevoie vor intra întru Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii. 24 Iar Ucenicii se spăimântau de cuvintele lui; Iară Iisus iarăşi răspunzând, le-a zis lor: Fiilor cât de anevoie este să intre întru Împărăţia lui Dumnezeu cei ce se nădăjduiesc întru avuţii. 25 Mai lesne este a trece cămila prin urechea acului, decât bogatul a intra întru Împărăţia lui Dumnezeu. 26 Iar ei mai mult se îngrozeau, zicând unul către altul: Şi cine poate să se mântuiască? 27 Şi căutând Iisus la dânşii, a zis: La oameni este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă. 28 Şi a început Petru a zice lui: Iată noi am lăsat toate, şi am urmat ţie. 29 Şi răspunzând Iisus, a zis: Amin grăiesc vouă: Nimenea nu este care şi-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mumă, sau femeie, sau feciori, sau holde, pentru mine, şi pentru Evanghelie, 30 Şi să nu ia însutite acum în vremea aceasta, case, şi fraţi, şi surori, şi tată, şi mumă, şi feciori, şi holde, cu goniri, şi în veacul cel viitor viaţă veşnică. 31 Şi mulţi dintâi vor fi pre urmă; şi de pre urmă, întâi.
32 Şi era pre cale suindu-se în Ierusalim; şi mergea Iisus înaintea lor, iar ei se spăimântau; şi mergând după dânsul, le era frică. 33 Şi luând iarăşi pre cei doisprezece, a început a le spune lor, cele ce erau să i se întâmple lui: Că iată, ne suim în Ierusalim, şi Fiul Omului se va da Arhiereilor, şi Cărturarilor; şi-l vor judeca pre el spre moarte, şi-l vor da pre el neamurilor. 34 Şi-l vor batjocori pre el, şi-l vor bate pre el, şi-l vor scuipa, şi-l vor omorî pre el, şi a treia zi va învia.
35 Şi au venit la el Iacov şi Ioan fiii lui Zevedei, zicând: Învăţătorule, voim ca ceea ce vom cere, să ne faci nouă. 36 Iar el a zis lor: Ce voiţi să vă fac vouă? 37 Iar ei au zis lui: Dă-ne nouă, ca să şedem unul de-a dreapta ta, şi altul de-a stânga ta, întru Slava ta. 38 Iar Iisus a zis lor: Nu ştiţi ce cereţi; puteţi să beţi paharul care eu beau? şi cu Botezul, cu care eu mă botez, să vă botezaţi? 39 Iar ei au zis lui: Putem. Iar Iisus a zis lor: Paharul, pre care eu beau, cu adevărat îl veţi bea; şi cu Botezul cu care eu mă botez, vă veţi boteza; 40 Iar a şedea de-a dreapta mea, şi de-a stânga mea, nu este al meu a da, ci celor ce s-a gătit. 41 Şi auzind cei zece, au început a se mânia pre Iacov şi pre Ioan. 42 Iar Iisus chemându-i pre dânşii la sine le-a zis lor: Ştiţi că celor ce li se pare că sunt începători ai neamurilor, le stăpânesc pre ele; şi cei mai mari ai lor, le domnesc pre dânsele. 43 Iar între voi nu va fi aşa; ci care va vrea să fie mai mare între voi, să fie vouă slugă. 44 Şi care va vrea să fie între voi întâi, să fie tuturor slugă. 45 Pentru că şi Fiul Omului nu a venit ca să-i slujească lui, ci ca să slujească el, şi să-şi dea sufletul său răscumpărare pentru mulţi.
46 Şi au venit în Ierihon; şi ieşind el din Ierihon şi Ucenicii lui, şi norod mult, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea lângă cale cerşind. 47 Şi auzind că Iisus Nazarineanul este, a început a striga, şi a zice: Iisuse Fiul lui David, miluieşte-mă. 48 Şi-l certau pre dânsul mulţi ca să tacă; dar el cu mult mai vârtos striga: Fiul lui David, miluieşte-mă. 49 Şi stând Iisus, a zis să-l cheme pre el; şi au chemat pre orbul, zicându-i lui: Îndrăzneşte, scoală-te, că te cheamă. 50 Iar el lepădându-şi haina sa, s-a sculat şi a venit la Iisus. 51 Şi răspunzând Iisus, i-a zis lui: Ce voieşti să-ţi fac ţie? Iar orbul i-a zis lui: Învăţătorule, ca să văd. 52 Iar Iisus i-a zis lui: Mergi; credinţa ta te-a mântuit. Şi îndatăşi a văzut, şi a mers după Iisus în cale.
