Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Marcu
Capitolul 1
1 Începerea Evangheliei a lui Iisus Hristos Fiului lui Dumnezeu. 2 Precum s-a scris în Proroci: Iată, eu trimit pre Îngerul meu înaintea feţei tale, care va găti calea ta înaintea ta. 3 Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui. 4 Era Ioan Botezând în pustie şi propovăduind Botezul pocăinţei, întru iertarea păcatelor. 5 Şi mergeau la dânsul toată latura Iudeei, şi Ierusalimlenii, şi se botezau toţi în râul Iordanului de la dânsul, mărturisindu-şi păcatele sale. 6 Şi era Ioan îmbrăcat cu peri de cămilă, şi brâu de curea împrejurul mijlocului lui, şi mânca acride şi miere sălbatică. 7 Şi propovăduia, zicând: Vine după mine cel mai tare decât mine, căruia nu sunt vrednic plecându-mă să-i dezleg cureaua încălţămintelor lui. 8 Eu adică v-am botezat pre voi cu apă; iar acela vă va boteza pre voi cu Duh Sfânt.
9 Şi a fost în zilele acelea, a venit Iisus din Nazaretul Galileei, şi s-a botezat de la Ioan în Iordan. 10 Şi îndatăşi ieşind din apă, a văzut Cerurile deschise, şi Duhul ca un porumb pogorându-se preste dânsul. 11 Şi Glas a fost din Ceruri: Tu eşti Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit.
12 Şi îndată l-a scos pre dânsul Duhul în pustie. 13 Şi era acolo în pustie patruzeci de zile ispitindu-se de satana; şi era cu fiarele, şi Îngerii slujeau lui.
14 Şi după ce s-a prins Ioan, a venit Iisus în Galileea, propovăduind Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. 15 Şi zicând: Că s-a plinit vremea, şi s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu, pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.
16 Şi umblând pre lângă marea Galileei, a văzut pre Simon, şi pre Andrei fratele lui, aruncând mreaja în mare; (că erau pescari). 17 Şi le-a zis lor Iisus: Veniţi după mine, şi vă voi face pre voi a fi vânători de oameni. 18 Şi îndatăşi lăsându-şi mrejele, au mers după dânsul. 19 Şi de acolo mergând mai-nainte puţin, a văzut pre Iacov al lui Zevedei, şi pre Ioan fratele lui, dregându-şi şi ei mrejele în corabie. 20 Şi îndatăşi i-a chemat pre dânşii; şi lăsând pre tatăl lor Zevedei în corabie împreună cu năimiţii, s-au dus după dânsul.
21 Şi a intrat în Capernaum; şi îndată Sâmbăta intrând în Sinagogă, învăţa. 22 Şi se spăimântau toţi de învăţătura lui, că era învăţându-i pre ei, ca cela ce are putere, iar nu ca Cărturarii.
23 Şi era în Sinagoga lor, un om cu duh necurat, şi a strigat, grăind: 24 Lasă, ce este nouă şi ţie Iisuse Nazarineanule? Ai venit să ne pierzi pre noi? Te ştiu pre tine cine eşti, Sfântul lui Dumnezeu. 25 Iar Iisus l-a certat pre el, grăind: Taci şi ieşi dintr-însul. 26 Şi l-a scuturat pre el duhul cel necurat, şi strigând cu glas mare, a ieşit dintr-însul. 27 Şi s-au spăimântat toţi, cât se întrebau între sine grăind: Ce este aceasta? Ce este această învăţătură nouă? Că cu stăpânire porunceşte şi duhurilor celor necurate, şi-l ascultă pre dânsul. 28 Şi a ieşit îndată vestea lui în toată laturea Galileei.
29 Şi îndată ieşind din Sinagogă, a venit în casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacov şi cu Ioan. 30 Iar soacra lui Simon zăcea aprinsă de friguri; şi îndată au spus lui pentru dânsa. 31 Şi venind o a ridicat pre ea, apucându-o de mână, şi o au lăsat pre dânsa frigurile îndată, şi slujea lor. 32 Iar făcându-se seară, când apunea soarele, aduceau la dânsul pre toţi bolnavii, şi îndrăciţii. 33 Şi toată cetatea era adunată la uşă. 34 Şi a vindecat pre mulţi care pătimeau rău de multe feluri de boale, şi mulţi draci a gonit; şi nu lăsa să grăiască dracii, că ştiau pre el că este Hristos. 35 Şi a doua zi foarte de noapte sculându-se a ieşit, şi s-a dus în loc pustiu, şi acolo se ruga. 36 Şi a mers după el Simon, şi cei ce erau cu el. 37 Şi găsindu-l pre dânsul, i-au zis lui: Că toţi te caută. 38 Şi a grăit lor: Să mergem în oraşele şi în satele ce sunt mai aproape, ca să propovăduiesc şi acolo; că spre aceasta am venit. 39 Şi propovăduia în adunările lor, în toată Galileea, şi dracii scotea.
40 Şi a venit la dânsul un lepros, rugându-l pre el, şi îngenunchind înaintea lui, şi zicând lui: Că de vei vrea, poţi să mă curăţeşti pre mine. 41 Iar lui Iisus făcându-i-se milă, a tins Mâna sa, şi s-a atins de el, şi i-a zis lui: Voiesc, curăţeşte-te. 42 Şi zicând el, îndată s-a depărtat de la dânsul lepra şi s-a curăţit. 43 Şi răstindu-se către dânsul, numaidecât l-a slobozit pre el. 44 Şi i-a zis lui: Vezi, nimănui nimic să nu spui; ci mergi de te arată Preotului, şi du pentru curăţirea ta, cele ce a poruncit Moise, întru mărturie lor. 45 Iar el ieşind, a început a propovădui multe şi a vesti cuvântul, cât numai putea el aievea să intre în cetate, ci era afară în locuri pustii, şi veneau la el de pretutindeni.
