Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Matei
Capitolul 9
1 Şi intrând în corabie, a trecut şi a venit în cetatea sa. 2 Şi iată au adus lui pre un slăbănog, care zăcea în pat. 3 Şi văzând Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte fiule, iartă-ţi-se ţie păcatele tale. 4 Şi iată oarecare din Cărturari a zis întru sine: Acesta huleşte. 5 Şi văzând Iisus gândurile lor, a zis: Pentru ce voi cugetaţi viclene întru inimile voastre? 6 Că ce este mai lesne a zice: Iartă-ţi-se ţie păcatele tale, sau a zice scoală-te şi umblă? 7 Ci ca să ştiţi că Putere are Fiul Omului pre pământ a ierta păcatele; atunci a zis slăbănogului: Scoală-te, ridică-ţi patul tău, şi mergi la casa ta. 8 Şi sculându-se, s-a dus la casa sa. Iar noroadele văzând se mira, şi slăvea pre Dumnezeu, care a dat putere ca aceasta oamenilor.
9 Şi trecând Iisus de acolo, a văzut pre un om şezând la vamă, ce se numea Matei, şi i-a zis lui: Vino după mine. Şi sculându-se, a mers după dânsul. 10 Şi a fost când a şezut el în casă, şi iată mulţi vameşi şi păcătoşi venind, şedeau cu Iisus şi cu Ucenicii lui. 11 Şi văzând Fariseii, au zis Ucenicilor lui: Pentru ce cu vameşii şi cu păcătoşii mănâncă şi bea dascălul vostru? 12 Iar Iisus auzind, a zis lor: Nu au trebuinţă cei sănătoşi de doftor, ci cei bolnavi. 13 Deci mergând învăţaţi-vă ce este, mila voesc, iar nu jertfa. Că nu am venit să chem pre cei drepţi, ci pre cei păcătoşi la pocăinţă.
14 Atunci au venit la dânsul ucenicii lui Ioan zicând: Pentru ce noi, şi Fariseii postim mult, iar Ucenicii tăi nu postesc? 15 Şi le-a zis lor Iisus: Au doară pot fiii nunţii să se jelească în câtă vreme este cu dânşii Mirele? Ci vor veni zile, când se va lua de la dânşii Mirele, şi atunci vor posti. 16 Că nimeni nu pune petec de pânză nouă la haină veche, că îşi ia plinirea sa de la haină, şi mai rea spărtură se face. 17 Nici nu pun vin nou în foi vechi. Iar de nu, se sparg foii, şi vinul se varsă, şi foii pier; ci pun vinul nou în foi noi, şi amândouă se ţin.
18 Acestea grăind el către dânşii, iată un boier oarecare venind, s-a închinat lui zicând: Că fiica mea acum a murit, ci venind pune mâna ta preste dânsa, şi va învia. 19 Şi sculându-se Iisus, a mers după dânsul, şi Ucenicii lui. 20 (Şi iată o femeie întru curgerea sângelui fiind de doisprezece ani, venind dinapoi, s-a atins de poala hainei lui. 21 Că zicea întru sine: Că numai de mă voi atinge de haina lui, mă voi mântui. 22 Iar Iisus întorcându-se, şi văzându-o pre ea, i-a zis: Îndrăzneşte fiică, credinţa ta te-a mântuit, şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela.) 23 Şi venind Iisus în casa boierului, şi văzând fluierătorii, şi mulţimea gâlcevind, a zis lor: Fugiţi, că n-a murit fecioara, ci doarme. 24 Şi îşi râdeau de dânsul. 25 Iar dacă s-a scos afară norodul, intrând o a luat de mână, şi s-a sculat fecioara. 26 Şi a ieşit vestea aceasta preste tot pământul acela.
27 Şi trecând Iisus de acolo au mers după dânsul doi orbi, strigând şi grăind: Miluieşte-ne pre noi, Fiule al lui David. 28 Iar după ce a mers în casă, au venit la dânsul orbii, şi le-a grăit lor Iisus: Credeţi că pot să fac eu aceasta? Grăit-au lui: Aşa Doamne. 29 Atunci s-a atins de ochii lor grăind: Dupre credinţa voastră, fie vouă. Şi s-au deschis ochii lor. 30 Şi cu asprime le-a poruncit lor Iisus grăind: Vedeţi, nimenea să nu ştie. 31 Iar ei ieşind, l-au vestit pre dânsul în tot pământul acela.
32 Iar ieşind ei, iată au adus la dânsul pre un om mut îndrăcit. 33 Şi scoţându-se dracul, a grăit mutul. Şi s-au mirat noroadele, grăind: Că nici odinioară nu s-a arătat aşa întru Israil. 34 Iar Fariseii grăiau: Cu domnul dracilor scoate pre draci.
35 Şi străbătea Iisus prin toate cetăţile şi oraşele, învăţând în soboarele lor, şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecând toată boala şi toată neputinţa întru norod.
36 Iar văzând el noroadele, i s-a făcut milă de dânşii. Că erau supăraţi şi lepădaţi ca oile ce n-au păstor. 37 Atunci a zis Ucenicilor lui: Iată secerişul este mult, iar lucrătorii puţini. 38 Deci rugaţi pre Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul său.
