Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Matei
Capitolul 8
1 Şi pogorându-se el din munte, au mers după dânsul noroade multe. 2 Şi iată un lepros venind, se închina lui, zicând: Doamne, de vei vrea poţi să mă curăţeşti. 3 Şi tinzând Iisus Mâna, s-a atins de dânsul zicând: Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s-a curăţit lepra lui. 4 Şi a zis Iisus lui: Vezi, nimănui să nu spui; ci mergi, de te arată pre sineţi Preotului; şi du darul care a poruncit Moise întru mărturie lor.
5 Iară intrând el în Capernaum s-a apropiat de dânsul un Sutaş, rugându-l pre el şi zicând: 6 Doamne, sluga mea zace în casă slăbănog, cumplit chinuindu-se. 7 Şi a zis Iisus lui: Eu venind îl voi tămădui pre dânsul. 8 Şi răspunzând Sutaşul a zis: Doamne, nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu, ci numai zi cu cuvântul, şi se va tămădui sluga mea. 9 Că şi eu sunt om, sub stăpânire, având sub sinemi slujitori; şi zic acestuia, mergi, şi merge; şi altuia, vino, şi vine; şi slugii mele, fă aceasta, şi face. 10 Iar Iisus auzind aceasta s-a minunat, şi a zis celor ce veneau după dânsul: Amin grăiesc vouă, nici întru Israil nu am aflat atâta credinţă. 11 Şi grăiesc vouă: Că mulţi de la răsărituri, şi de la apusuri, vor veni, şi se vor odihni cu Avraam, şi cu Isaac, şi cu Iacob, întru Împărăţia Cerurilor. 12 Iar fiii împărăţiei vor fi goniţi întru întunerecul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea şi scârşnirea dinţilor. 13 Şi a zis Iisus Sutaşului: Mergi, şi cum ai crezut, fie ţie. Şi s-a tămăduit sluga lui întru acel ceas.
14 Şi venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra lui zăcând, şi aprinsă de friguri. 15 Şi s-a atins de mâna ei, şi o au lăsat pre dânsa frigurile, şi s-a sculat şi slujea lui. 16 Iar făcându-se seară au adus lui pre mulţi îndrăciţi, şi a scos duhurile cu cuvântul, şi pre toţi bolnavii i-a tămăduit. 17 Ca să se plinească ceea ce s-a zis prin Prorocul Isaia, care grăieşte: Acesta neputinţele noastre a luat şi boalele a purtat.
18 Deci văzând Iisus noroade multe împrejurul său, a poruncit Ucenicilor să mergă de cea parte. 19 Şi apropiindu-se un cărturar, i-a zis lui: Învăţătorule, voi să merg după tine ori unde vei merge. 20 Şi a grăit Iisus lui: Vulpile au vizuini, şi pasările Cerului cuiburi, iar Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul. 21 Iar altul din Ucenicii lui i-a zis lui: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu. 22 Iar Iisus i-a zis lui: Vino după mine, şi lasă morţii să-şi îngroape pre morţii lor.
23 Şi intrând el în corabie, au mers după dânsul Ucenicii lui. 24 Şi iată vifor mare s-a făcut în Mare, cât se acoperea Corabia de valuri, iar el dormea. 25 Şi venind Ucenicii lui, l-au deşteptat pre el, zicând: Doamne, mântueşte-ne, că pierim. 26 Şi le-a grăit lor: Ce sunteţi înfricoşaţi, puţin credincioşilor? Atunci sculându-se a certat vânturile şi marea, şi s-a făcut linişte mare. 27 Iar oamenii se mirau, grăind: Cine este acesta, că şi vânturile şi marea ascultă pre el.
28 Şi trecând el de cea parte în laturea Gherghesenilor, l-au întâmpinat pre dânsul doi îndrăciţi, ieşind din mormânturi, foarte cumpliţi, cât nu putea nimenea să treacă pre calea aceea. 29 Şi iată au strigat grăind: Ce este nouă, şi ţie Iisuse Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme să ne munceşti pre noi? 30 Şi era departe de dânşii o turmă de porci mulţi păscându-se. 31 Iar dracii îl rugau pre el zicând: De ne scoţi pre noi, dă-ne voie să ne ducem în turma cea de porci. 32 Şi a zis lor: Mergeţi. Iar ei ieşind, au mers în turma cea de porci, şi iată s-a pornit toată turma cea de porci de pre ţărmuri în mare, şi au murit în ape. 33 Iar păstorii au fugit, şi mergând în cetate, au spus de toate şi cele de cei îndrăciţi. 34 Şi iată toată cetatea a ieşit întru întâmpinarea lui Iisus; şi văzându-l pre dânsul, l-au rugat, ca să treacă din hotarele lor.
