Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Matei
Capitolul 22
1 Şi răspunzând Iisus, iarăşi a grăit lor în pilde, zicând: 2 Asemănatu-s-a Împărăţia Cerului omului împărat, care a făcut nuntă fiului său. 3 Şi a trimis pre slugile sale să cheme pre cei chemaţi la nuntă, şi nu vrea să vie. 4 Iarăşi a mai trimis pre alte slugi, zicând: Ziceţi celor chemaţi, iată că am gătit prânzul meu, juncii mei şi cele hrănite ale mele s-au junghiat, şi toate sunt gata, veniţi la nuntă. 5 Iar ei nebăgând seamă s-au dus, unul la holda sa, altul la neguţătoria sa. 6 Iar ceilalţi prinzând pre slugile lui i-au pedepsit, şi i-au omorât pre ei. 7 Şi auzind Împăratul acela, s-a mâniat, şi trimiţând oştile sale, a pierdut pre ucigaşii aceia, şi cetatea lor o a ars. 8 Atunci a zis slugilor sale: Iată nunta este gata, iar cei chemaţi nu au fost vrednici. 9 Deci mergeţi la răspântiile căilor, şi pre câţi veţi afla, îi chemaţi la nuntă. 10 Şi ieşind slugile acelea la răspântii, au adunat pre toţi câţi au aflat şi răi şi buni; şi s-a umplut nunta de cei ce şedea. 11 Şi intrând Împăratul să vadă pre cei ce şedea, văzut-a acolo pre un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. 12 Şi i-a zis lui: Prietene, cum ai intrat aici, neavând haină de nuntă? Iar el tăcea. 13 Atunci a zis Împăratul slugilor: Legându-i lui mâinile şi picioarele, luaţi-l pre dânsul, şi-l aruncaţi întru întunerecul cel mai dinafară, acolo va fi plângerea, şi scârşnirea dinţilor. 14 Că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.
15 Atunci mergând Fariseii sfat au făcut ca să-l vâneze pre el în cuvânt. 16 Şi au trimis pre ucenicii lor împreună cu Irodianii, zicând: Învăţătorule, ştim că adevărat eşti, şi calea lui Dumnezeu întru adevăr înveţi, şi nu-ţi este ţie grijă de nimenea, că nu cauţi în faţa oamenilor. 17 Deci spune-ne nouă, ce ţi se pare ţie? Se cade a da dajdie Cezarului, sau nu? 18 Iar Iisus cunoscând vicleşugul lor, a zis: Ce mă ispitiţi făţarnicilor? Arătaţi-mi mie banul dajdiei. 19 Iar ei au adus lui un dinar. 20 Şi a zis lor: Al cui este chipul acesta şi scriptura cea de pre el? 21 Zis-au lui: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daţi dar înapoi pre cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului; şi pre cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. 22 Şi auzind s-au mirat, şi lăsându-l pre el, s-au dus.
23 Într-aceea zi, au venit la dânsul Saducheii care zic că nu este înviere, şi l-au întrebat pre el zicând: 24 Învăţătorule, Moise a zis: De va muri cineva neavând feciori, să ia fratele lui pre femeia lui, şi să ridice sămânţă fratelui său. 25 Deci erau la noi şapte fraţi, şi cel dintâi însurându-se, a murit, şi neavând sămânţă, a lăsat pre femeia sa fratelui său. 26 Aşijderea şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea. 27 Iar mai pre urmă de toţi a murit şi femeia. 28 Deci la înviere, a căruia dintru acei şapte va fi femeie? Că toţi o au avut pre ea. 29 Iar Iisus răspunzând, a zis lor: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Că la înviere nici se însoară nici se mărită, ci ca Îngerii lui Dumnezeu în Cer sunt. 31 Iar pentru învierea morţilor, au nu aţi citit ceea ce s-a zis vouă de la Dumnezeu, grăind: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov; nu este Dumnezeu, Dumnezeu al morţilor, ci al viilor. 33 Şi auzind noroadele se mirau de învăţătura lui.
34 Iar Fariseii auzind că a astupat gurile Saducheilor, s-au adunat împreună. 35 Şi l-a întrebat pre el unul din ei învăţător de lege, ispitindu-l pre el, şi zicând: 36 Învăţătorule, care poruncă este mai mare în lege? 37 Iar Iisus a zis lui: Să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, şi cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău. 38 Aceasta este întâi şi mai mare poruncă. 39 Iar a doua asemenea acesteia: Să iubeşti pre aproapele tău, ca însuţi pre tine. 40 Într-aceste două porunci toată legea şi Prorocii se spânzură.
41 Şi fiind adunaţi Fariseii, i-a întrebat pre ei Iisus. 42 Zicând: Ce vi se pare vouă de Hristos? Al cui fiu este? Zis-au lui: Al lui David. 43 Zis-a lor: Dar cum David cu Duhul îl numeşte pre el Domn, zicând: 44 Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta mea, până ce voi pune pre vrăjmaşii tăi aşternut Picioarelor tale. 45 Deci dacă David îl numeşte pre el Domn, cum fiu al lui este? 46 Şi nimenea nu putea să răspundă lui cuvânt, nici a mai îndrăznit cineva dintr-acea zi să-l mai întrebe pre el.
