Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Matei
Capitolul 21
1 Şi când s-a apropiat de Ierusalim, şi a venit în Betfaghe la muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis doi Ucenici, zicându-le lor: 2 Mergeţi în satul care este înaintea voastră, şi numaidecât veţi găsi o asină legată şi mânz cu dânsa, dezlegându-o o aduceţi la mine. 3 Şi de va zice vouă cineva ceva, veţi zice, că acestea Domnului trebuiesc, şi numai decât le va trimite pre ele. 4 Iar acestea toate s-au făcut, ca să se plinească ceea ce s-a zis prin Prorocul ce zice: 5 Ziceţi Fetei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând, şi şezând pre asină, şi pre mânz fiul celei de sub jug. 6 Şi mergând Ucenicii, au făcut precum le-a poruncit lor Iisus. 7 Au adus asina şi mânzul, şi au pus deasupra lor veşmintele sale, şi a şezut pre dânsele. 8 Iar cei mai mulţi din norod, aşterneau veşmintele lor pre cale. Iar alţii tăiau stâlpări din copaci şi le aşterneau pre cale. 9 Iar noroadele cele ce mergeau înainte, şi cele ce veneau pre urmă, strigau, zicând: Osana Fiului lui David, bine este cuvântat cel ce vine întru Numele Domnului, Osana întru cei de sus. 10 Şi intrând el în Ierusalim, s-a cutremurat toată cetatea, zicând: Cine este acesta? 11 Iar noroadele ziceau: Acesta este Iisus Prorocul cel din Nazaretul Galileei.
12 Şi a intrat Iisus în Biserica lui Dumnezeu, şi a scos pre toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Biserică, şi mesele schimbătorilor de bani le-a răsturnat, şi scaunele celor ce vindeau porumbi. 13 Şi a zis lor: Scris este: Casa mea casă de rugăciune se va chema, iar voi o aţi făcut pre dânsa peşteră tâlharilor. 14 Şi au venit la dânsul şchiopi şi orbi în Biserică, şi i-a vindecat pre ei. 15 Iar văzând Arhiereii şi Cărturarii minunile care a făcut, şi pruncii strigând în Biserică, şi zicând: Osana Fiului lui David, s-au mâniat. 16 Şi i-au zis lui: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus a zis lor: Adevărat, au niciodată nu aţi citit, că din gura pruncilor, şi a celor ce sug, ai săvârşit laudă? 17 Şi lăsându-i pre ei, a ieşit afară din cetate la Betania, şi s-a sălăşluit acolo.
18 Iar a doua zi întorcându-se în cetate a flămânzit. 19 Şi văzând un smochin lângă cale, a venit la dânsul, şi nu a aflat nimic într-însul, fără numai frunze; şi a zis lui: De acum să nu mai facă din tine rod în veci. Şi îndatăşi s-a uscat smochinul. 20 Şi văzând Ucenicii s-au minunat, zicând: Cum îndatăşi s-a uscat smochinul? 21 Şi răspunzând Iisus a zis lor: Amin zic vouă, de veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, nu numai cea a smochinului veţi face, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi te aruncă în mare, va fi. 22 Şi toate ori câte veţi cere întru rugăciune, crezând, veţi lua.
23 Şi venind el în Biserică, au mers la dânsul când învăţa, Arhiereii şi Bătrânii norodului, zicând: Cu ce putere faci acestea, şi cine ţi-a dat ţie puterea aceasta? 24 Şi răspunzând Iisus a zis lor: Întreba-voi şi eu pre voi un cuvânt, pre care de mi-l veţi spune mie, şi eu voi spune vouă cu ce putere fac acestea. 25 Botezul lui Ioan de unde a fost? Din Cer, sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice din Cer; va zice nouă: Dar pentru ce nu aţi crezut lui? 26 Iar de vom zice, de la oameni, ne temem de norod, că toţi au pre Ioan ca pre un Proroc. 27 Şi răspunzând lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi el: Nici eu nu voi spune vouă cu ce putere fac acestea.
28 Dară ce vi se pare vouă? Un om avea doi feciori, şi mergând la cel dintâi, i-a zis: Fiule, mergi astăzi de lucrează în via mea. 29 Iar el răspunzând a zis: Nu voi; iar mai pre urmă căindu-se a mers. 30 Şi mergând la celălalt, a zis aşijderea. Iar el răspunzând, a zis: Eu Doamne, voi merge, şi nu a mers. 31 Care dintru aceşti doi, a făcut voia tatălui său? Zis-au lui: Cel dintâi. Zis-a lor Iisus: Amin zic vouă, că vameşii şi curvele merg mai înainte de voi întru Împărăţia lui Dumnezeu. 32 Că a venit la voi Ioan în calea dreptăţii, şi nu aţi crezut lui; iar vameşii şi curvele au crezut lui; iar voi văzând, nu v-aţi căit după aceea să credeţi lui.
33 Ascultaţi altă pildă: Un om era stăpân al casei, care a sădit vie, şi o a îngrădit împrejur cu gard, şi a săpat într-însa teasc, şi a zidit turn, şi o a dat lucrătorilor, şi s-a dus departe. 34 Iar când s-a apropiat vremea roadelor, a trimis pre slugile sale la lucrători, ca să ia rodul viei. 35 Iar lucrătorii prinzând pre slugile lui, pre unul l-au bătut, iar pre altul l-au omorât, iar pre altul, cu pietre l-au ucis. 36 Iarăşi a trimis pre alte slugi mai multe decât cele dintâi, şi au făcut lor aşijderea. 37 Iar mai pre urmă a trimis la ei pre fiul său, zicând: Se vor ruşina de fiul meu. 38 Iar lucrătorii văzând pre fiul, au zis întru sine: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm pre el, şi să stăpânim moştenirea lui. 39 Şi prinzându-l pre el, l-au scos afară din vie, şi l-au omorât. 40 Deci când va veni Domnul viei, ce va face lucrătorilor acelora? 41 Zis-au lui: Pre cei răi, rău îi va pierde; şi via o va da altor lucrători, care vor da rodurile lor în vremea lor. 42 Zis-a lor Iisus: Au nici odată nu aţi cetit în Scripturi: Piatra pre care nu o au băgat în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunată întru ochii noştri? 43 Pentru aceea zic vouă: Că se va lua de la voi Împărăţia lui Dumnezeu, şi se va da neamului, care va face rodurile ei. 44 Şi cel ce va cădea preste piatra aceasta, se va sfărâma, iar preste care va cădea, îl va spulbera. 45 Şi auzind Arhiereii şi Fariseii pildele lui, au cunoscut că pentru dânşii grăieşte. 46 Şi căutând să-l prinză pre el, s-au temut de norod, de vreme ce ca pre un Proroc îl avea pre el.
