Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Matei
Capitolul 18
1 În ceasul acela s-au apropiat Ucenicii către Iisus, grăind: Oare cine este mai mare întru Împărăţia Cerurilor? 2 Şi chemând Iisus un prunc, l-a pus pre el în mijlocul lor, şi a zis: 3 Amin grăiesc vouă: De nu vă veţi întoarce, şi să vă faceţi ca pruncii, nu veţi intra întru Împărăţia Cerurilor. 4 Că cine se va smeri pre sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare întru Împărăţia Cerurilor. 5 Şi oricine va primi pre un prunc ca acesta întru Numele meu, pre mine mă primeşte. 6 Iar oricine va sminti pre unul dintr-aceşti mici care cred întru mine, mai de folos i-ar fi lui ca să se spânzure o piatră de moară la grumazul lui, şi să se înece întru adâncul mării.
7 Vai lumii de smintele, că nevoie este să vie smintelele, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. 8 Iar de te sminteşte pre tine mâna ta, sau piciorul tău, taie-le pre ele şi le leapădă de la tine; mai bine îţi este ţie, ca să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât două mâini sau două picioare având, să fii aruncat în focul cel veşnic. 9 Şi ochiul tău de te sminteşte pre tine, scoate-l pre el, şi-l aruncă de la tine; mai bine este ţie cu un ochi să intri în viaţă, decât amândoi ochii având, să fii aruncat în Gheena focului. 10 Căutaţi să nu defăimaţi pre vreunul dintr-aceşti mai mici, că zic vouă: Că Îngerii lor în Ceruri, pururea văd Faţa Tatălui meu care este în Ceruri. 11 Că a venit Fiul Omului să mântuiască pre cel pierdut. 12 Ce vi se pare vouă? De va avea un om o sută de oi, şi se va rătăci una dintr-însele, au nu lasă pre cele nouăzeci şi nouă în munţi, şi mergând caută pre cea rătăcită? 13 Şi de i se va întâmpla s-o găsească pre ea, amin grăiesc vouă, că se bucură de dânsa mai vârtos decât de cele nouăzeci şi nouă ce nu s-au rătăcit. 14 Aşa nu este voia înaintea Tatălui vostru celui din Ceruri, ca să piară unul dintr-aceşti mici.
15 Şi de-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi şi-l mustră pre dânsul între tine, şi între el singur. Deci de te va asculta, ai dobândit pre fratele tău. 16 Iar de nu te va asculta, mai ia împreună cu tine încă pre unul, sau doi, ca prin gura a două sau a trei mărturii să stea tot graiul. 17 Iar de nu-i va asculta pre ei, spune-l soborului, şi de nu va asculta nici de sobor, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş. 18 Amin grăesc vouă: Ori câte veţi lega pre pământ, vor fi legate în Cer; şi ori câte veţi dezlega pre pământ, vor fi dezlegate în Cer. 19 Iarăşi amin grăesc vouă: Că dacă doi din voi se vor uni pre pământ, pentru tot lucrul ce vor cere va fi lor de la Tatăl meu, care este în Ceruri. 20 Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru Numele meu, acolo sunt în mijlocul lor.
21 Atunci apropiindu-se către dânsul Petru, a zis: Doamne, de câte ori va greşi mie fratele meu şi voi ierta lui? Au doară până de şapte ori? 22 Grăit-a Iisus lui: Nu-ţi zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte. 23 Pentru aceasta asemănatu-s-a Împărăţia Cerurilor, omului împărat, care a vrut să ia seama slugilor sale. 24 Şi începând el a lua seama, au adus la dânsul pre un datornic cu zece mii de talanţi. 25 Şi neavând el să-i plătească, a poruncit Domnul lui să-l vânză pre el, şi pre femeia lui, şi pre copii, şi toate câte avea, şi să plătească. 26 Deci căzând sluga aceea, se închina lui zicând: Doamne, mai îngădueşte-mă pre mine, şi îţi voi plăti ţie tot. 27 Şi milostivindu-se Domnul slugii aceia, l-a slobozit pre dânsul, şi i-a iertat lui şi datoria. 28 Iar ieşind sluga aceea, a aflat pre unul din soţiile sale, care era dator lui o sută de dinari, şi apucându-l pre el îl sugruma, zicând: Plăteşte-mi ce-mi eşti dator. 29 Deci căzând soţia aceea la picioarele lui, îl ruga pre dânsul zicând: Mai îngăduieşte-mă pre mine şi-ţi voi plăti. 30 Iar el nu a vrut, ci mergând l-a băgat în temniţă, până când va plăti datoria. 31 Iar soţiile lui văzând cele ce s-au făcut, s-au întristat foarte, şi venind, au spus Domnului lor toate cele ce s-au făcut. 32 Atunci chemându-l pre el Domnul lui, i-a zis lui: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat ţie, pentru că m-ai rugat. 33 Dar ţie nu ţi se cădea să-ţi fie milă de soţia ta, precum şi mie mi-a fost milă de tine? 34 Şi mâniindu-se Domnul lui l-a dat pre el muncitorilor, până ce va plăti toată datoria lui. 35 Aşa şi Tatăl meu cel Ceresc va face vouă, de nu veţi ierta fieştecare fratelui său din inimile voastre greşalele lor.
