Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Matei
Capitolul 15
1 Atunci au venit la Iisus Cărturarii, şi Fariseii cei din Ierusalim, zicând: 2 Pentru ce Ucenicii tăi calcă aşezământul bătrânilor? Că nu-şi spală mâinile lor când mănâncă pâine. 3 Iar el răspunzând, le-a zis lor: Pentru ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru aşezământul vostru? 4 Că Dumnezeu a poruncit, zicând: Cinsteşte pre tatăl tău, şi pre muma ta; şi, cela ce va grăi de rău pre tatăl său sau pre muma sa, cu moarte să moară. 5 Iar voi ziceţi: Cela ce ar zice tătâne-său, sau mumei-sale, dar este aceea cu care te-ai fi folosit de la mine, şi să nu cinstească pre tatăl său, sau pre muma sa. 6 Şi aţi stricat porunca lui Dumnezeu pentru aşezământul vostru. 7 Făţarnicilor, bine a prorocit pentru voi Isaia, zicând: 8 Se apropie de mine norodul acesta cu gura lor şi cu buzele mă cinstesc, iar cu inima lor departe stă de la mine. 9 Şi în zadar mă cinstesc, învăţând învăţături porunci omeneşti. 10 Şi chemând la sine pre noroade le-a zis lor: Auziţi şi înţelegeţi; 11 Nu ce intră în gură spurcă pre om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pre om. 12 Atunci apropiindu-se către dânsul Ucenicii lui, au zis lui: Cunoscut-ai că Fariseii auzind cuvântul s-au scandalisit? 13 Iar el răspunzând, a zis: Tot sadul pre care nu l-a sădit Tatăl meu cel Ceresc, se va desrădăcina. 14 Lăsaţi-i pre dânşii, povăţuitori orbi sunt ai orbilor; şi orb pre orb de va povăţui amândoi în groapă vor cădea. 15 Şi răspunzând Petru, a zis lui: Spune nouă pilda aceasta. 16 Iar Iisus le-a zis lor: Încă şi voi nepricepuţi sunteţi? 17 Dar nu înţelegeţi, că tot ce intră în gură merge în pântece, şi iese pre afedron? 18 Iar cele ce ies din gură, din inimă ies, şi acelea spurcă pre om. 19 Că din inimă ies gânduri rele, ucideri, preacurvii, curvii, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. 20 Acestea sunt care spurcă pre om; iar cu mâini nespălate a mânca nu spurcă pre om.
21 Şi ieşind Iisus de acolo, s-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. 22 Şi iată o femeie Cananeancă ieşind din hotarele acelea, striga către dânsul, zicând: Milueşte-mă Doamne, Fiul lui David, fiica mea rău se îndrăceşte. 23 Iar el nu i-a răspuns ei cuvânt; şi apropiindu-se Ucenicii lui, îl rugau pre el, zicând: Slobozeşte-o pre ea, că strigă în urma noastră. 24 Iar el răspunzând, a zis: Nu sunt trimis, fără numai către oile cele pierdute ale casei lui Israil. 25 Iară ea venind, s-a închinat lui zicând: Doamne ajută-mi. 26 Iar el răspunzând, a zis: Nu este bine a lua pâinea fiilor, şi a o arunca câinilor. 27 Iară ea a zis: Adevărat Doamne, că şi câinii mănâncă din sfărâmiturile ce cad din masa domnilor săi. 28 Atunci răspunzând Iisus, a zis ei: O femeie, mare este credinţa ta! fie ţie precum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei dintru acel ceas.
29 Şi trecând de acolo Iisus, a venit lângă marea Galileei, şi suindu-se în munte, a şezut acolo. 30 Şi au venit la dânsul noroade multe, având cu sine şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi alţi mulţi; şi i-au aruncat pre dânşii la Picioarele lui Iisus, şi i-a tămăduit pre ei. 31 Cât se mirau noroadele văzând pre muţi grăind, pre ciungi sănătoşi, pre şchiopi umblând, şi pre orbi văzând, şi slăveau pre Dumnezeul lui Israil. 32 Iar Iisus chemând la sine pre Ucenicii săi, a zis: Milă îmi este de norodul acesta, că iată trei zile sunt de când aşteaptă lângă mine, şi n-au ce mânca, şi a-i slobozi pre dânşii flămânzi, nu voiesc, ca nu cumva să slăbească pre cale. 33 Şi au grăit lui Ucenicii lui: De unde nouă în pustie atâtea pâini cât să se sature atâta norod? 34 Şi a zis lor Iisus: Câte pâini aveţi? Iar ei au zis: Şapte, şi puţini peştişori. 35 Şi a poruncit norodului să şază pre pământ. 36 Şi luând pre cele şapte pâini, şi pre peşti, mulţumind, a frânt, şi a dat Ucenicilor lui, iar Ucenicii norodului. 37 Şi au mâncat toţi, şi s-au săturat; şi au luat rămăşiţele de sfărâmituri, şapte coşniţe pline. 38 Iar cei ce mâncaseră, erau (ca) patru mii de bărbaţi, afară de femei, şi de copii. 39 Şi slobozind noroadele, a intrat în corabie, şi a trecut în hotarele Magdalului.
