Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Matei
Capitolul 13
1 Şi în ziua aceea ieşind Iisus din casă, şedea lângă mare. 2 Şi s-au adunat la dânsul noroade multe, cât i-a fost lui a intra în corabie să şază, şi tot norodul sta pre ţărmurile mării. 3 Şi le-a grăit lor mult în pilde, zicând: Iată, a ieşit Semănătorul să semene sămânţa sa. 4 Şi semănând el, unele au căzut lângă cale, şi au venit pasările şi le-au mâncat pre ele. 5 Iar altele au căzut pre pietriş, unde nu aveau pământ mult, şi îndată au răsărit, pentru că nu aveau pământ adânc; 6 Şi răsărind soarele, s-au pălit, şi pentru că n-aveau rădăcină, s-au uscat. 7 Iar altele au căzut în spini, şi au crescut spinii, şi le-au înecat pre ele. 8 Iar altele au căzut pre pământ bun, şi au dat roadă, una adică o sută; iar alta şasezeci; iar alta, treizeci. 9 Cela ce are urechi de auzit, auză. 10 Şi apropiindu-se Ucenicii, au zis lui: Pentru ce în pilde grăieşti lor? 11 Iar el răspunzând, a zis lor: Că vouă s-a dat a şti Tainele Împărăţiei Cerurilor, iar acelora nu s-a dat. 12 Că cela ce are, i se va da lui, şi îi va prisosi; iar cela ce n-are, şi ceea ce are se va lua de la dânsul. 13 Pentru aceasta în pilde grăiesc lor, că văzând nu văd, şi auzind nu aud, nici înţeleg. 14 Şi se plineşte întru dânşii prorocia Isaiei, ceea ce zice: cu auzul veţi auzi, şi nu veţi înţelege, şi privind veţi privi, şi nu veţi vedea. 15 Că s-a îngroşat inima norodului acestuia; şi cu urechile greu au auzit, şi ochii lor şi-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, şi cu urechile să audă, şi cu inima să înţeleagă, şi să se întoarcă şi să-i vindec pre ei. 16 Iar ochii voştri fericiţi sunt, că văd; şi urechile voastre, că aud. 17 Că amin grăesc vouă: Că mulţi Proroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce vedeţi voi, şi nu au văzut, şi să auză cele ce auziţi, şi nu au auzit. 18 Deci voi auziţi pilda Semănătorului: 19 De la tot cela ce aude cuvântul Împărăţiei, şi nu-l înţelege, vine vicleanul, şi răpeşte ceea ce este semănat în inima lui; aceasta este cea semănată lângă cale. 20 Iar cea semănată pre pietriş, acesta este care aude cuvântul, şi îndată cu bucurie îl primeşte. 21 Însă n-are rădăcină întru sine, ci este până la o vreme, iar făcându-se necaz sau goană pentru cuvânt, îndatăşi se sminteşte. 22 Iar cea semănată în spini, acesta este care aude cuvântul, iar grija veacului acestuia, şi înşelăciunea bogăţiei, îneacă cuvântul şi neroditor se face. 23 Iar cea semănată în pământ bun, acesta este care aude cuvântul, şi îl înţelege, care aduce roadă, şi face, unul adică o sută; iar altul şasezeci; iar altul, treizeci.
24 Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este Împărăţia Cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa. 25 Iar dormind oamenii, a venit vrăjmaşul lui, şi a semănat zizanii între grâu, şi s-a dus. 26 Iar dacă a crescut iarba şi a făcut roadă, atunci s-au arătat şi zizaniile. 27 Şi venind slugile Stăpânului casei, i-au zis lui: Doamne, au n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta, dară de unde are zizanii? 28 Iar el le-a zis lor: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Iar slugile au zis lui: Vrea-vei dar să mergem să le plivim? 29 Iar el a zis lor: Ba, ca nu cumva plivind zizaniile, să rupeţi şi grâul împreună cu dânsele. 30 Lăsaţi să crească amândouă împreună până la seceriş, şi atunci la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi zizaniile, şi le legaţi snopi, ca să le ardem pre dânsele; iar grâul îl adunaţi în jitniţa mea.
31 Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este Împărăţia Cerurilor grăunţului de muştar, pre care luându-l omul, l-a semănat în ţarina sa. 32 Care este mai mic decât toate seminţele, iar dacă creşte, este mai mare decât toate buruienile, şi se face copac, cât vin pasările cerului şi se sălăşluesc în ramurile lui.
33 Altă pildă a grăit lor: Asemenea este Împărăţia Cerurilor aluatului, pre care luându-l femeia, l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată.
34 Acestea toate a grăit Iisus în pilde noroadelor, şi fără de pilde nu grăia lor. 35 Ca să se plinească ceea ce s-a grăit prin Prorocul ce zice: Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ascunse din începutul lumii. 36 Atunci lăsând noroadele, a venit în casă Iisus. 37 Şi s-au apropiat către dânsul Ucenicii lui, zicând: Spune nouă pilda zizaniilor ţarinii. 38 Iar el răspunzând, a zis lor: Cela ce a semănat sămânţa cea bună, este Fiul Omului. 39 Iar ţarina este lumea; iar sămânţa cea bună, aceştia sunt fii împărăţiei, iar zizaniile sunt fii celui viclean; 40 Iar vrăjmaşul cel ce le-a semănat pre dânsele, este diavolul; iar secerişul este sfârşitul veacului; iar secerătorii sunt Îngerii. Deci după cum se adună zizaniile şi se ard cu foc, aşa va fi la sfârşitul veacului acestuia. 41 Va trimite Fiul Omului pre Îngerii săi, şi vor aduna dintru Împărăţia lui pre toate smintelele, şi pre cei ce fac fărădelegea. 42 Şi îi vor arunca pre ei în cuptorul cel de foc, acolo va fi plânsul şi scârşnirea dinţilor. 43 Atunci drepţii vor străluci ca Soarele întru Împărăţia Tatălui lor; cela ce are urechi de auzit, audă.
44 Iarăşi asemenea este Împărăţia Cerurilor cu comoară ascunsă în ţarină, pe care aflând-o omul, o a ascuns; şi de bucuria ei merge, şi toate câte are le vinde, şi cumpără ţarina aceea.
45 Iarăşi asemenea este Împărăţia Cerurilor omului neguţător, ce caută mărgăritari buni. 46 Care aflând un mărgăritar de mult preţ, mergând a vândut toate câte avea, şi l-a cumpărat pre el.
47 Iarăşi asemenea este Împărăţia Cerurilor năvodului care s-a aruncat în mare, şi a adunat tot felul de peşte. 48 Pre care după ce s-a umplut, scoţându-l la margine, şi şezând, a ales pre cei buni în vase, iar pre cei răi i-a lepădat afară. 49 Aşa va fi la sfârşitul veacului, vor ieşi Îngerii, şi vor despărţi pre cei răi din mijlocul celor drepţi. 50 Şi-i vor arunca pre ei în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea, şi scârşnirea dinţilor. 51 Grăit-a lor Iisus: Înţeles-aţi acestea toate? Zis-au lui: Aşa Doamne. 52 Iar el le-a zis lor: Pentru aceasta tot Cărturarul, care se învaţă întru Împărăţia Cerurilor, asemenea este omului stăpân al casei, care scoate din vistieria sa nouă şi vechi.
53 Şi a fost după ce a sfârşit Iisus pildele acestea, a trecut de acolo. 54 Şi venind la patria sa, îi învăţa pre dânşii în Sinagoga lor, cât se mirau ei şi ziceau: De unde îi este lui înţelepciunea aceasta şi Puterile? 55 Au nu este acesta feciorul teslarului? Au nu se numeşte Muma lui Mariam, şi fraţii lui Iacov, şi Iosif, şi Simon, şi Iuda? 56 Şi surorile lui au nu sunt toate la noi? Dar de unde sunt lui acestea toate? 57 Şi se sminteau întru dânsul. Iar Iisus a zis lor: Nu este Proroc necinstit, fără numai în patria sa, şi în casa sa. 58 Şi nu a făcut acolo puteri multe pentru necredinţa lor.
