Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Matei
Capitolul 12
1 În vremea aceea mergea Iisus Sâmbăta prin semănături; iar Ucenicii lui au flămânzit şi au început a smulge spice şi a mânca. 2 Iar Fariseii văzând, au zis lui: Iată Ucenicii tăi, fac ce nu se cade a face Sâmbăta. 3 Iar el le-a zis lor: Au n-aţi cetit ce a făcut David, când a flămânzit el, şi cei ce erau cu dânsul? 4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, şi pâinile punerii înainte a mâncat, care nu se cuvenea lui să le mănânce, nici celor ce erau cu dânsul, fără numai Preoţilor? 5 Sau n-aţi citit în lege, că Sâmbăta Preoţii în Biserică spurcă Sâmbăta, şi nevinovaţi sunt? 6 Iară grăiesc vouă: Că mai mare decât Biserica este aici. 7 Iară de aţi şti ce este, mila voiesc, iar nu jertfa, nu aţi fi osândit pre cei nevinovaţi. 8 Că Domn este şi al Sâmbetei Fiul Omului. 9 Şi trecând de acolo, a venit în Sinagoga lor. 10 Şi iată un om era acolo având mâna uscată, şi l-au întrebat pre dânsul, zicând: De se cuvine Sâmbăta a vindeca? Ca să-l vinuiască pre el. 11 Iar el le-a zis lor: Ce om este dintru voi care va avea o oaie, şi de va cădea aceea Sâmbăta în groapă, au nu o va apuca pre ea, şi o va scoate? 12 Dar omul cu cât se deosebeşte de oaie? Pentru aceea se cuvine Sâmbăta a face bine. 13 Atunci a zis omului: Întinde mâna ta, şi o a întins; şi a venit la starea cea dintâi sănătoasă ca şi cealaltă.
14 Iar Fariseii ieşind afară, sfat au făcut asupra lui, ca să-l piarză pre el. 15 Iar Iisus cunoscând, s-a dus de acolo; şi au mers după dânsul noroade multe, şi i-a tămăduit pre dânşii pre toţi. 16 Şi le-a poruncit lor, ca să nu-l facă pre el arătat. 17 Ca să se plinească ceea ce s-a grăit prin Isaia Prorocul, ce zice: 18 Iată Pruncul meu, pre care am ales; iubitul meu, întru care bine a voit sufletul meu; pune-voi Duhul meu preste dânsul, şi judecată neamurilor va vesti. 19 Nu se va prici, nici va striga, nici va auzi cineva în uliţă glasul lui. 20 Trestie zdrobită nu va frânge, şi in aprins nu va stinge, până ce va scoate judecata spre biruinţă. 21 Şi întru Numele lui neamurile vor nădăjdui. 22 Atunci au adus la dânsul pre un îndrăcit orb şi mut, şi l-a tămăduit pre el; cât orbul şi mutul grăia şi vedea. 23 Şi se mirau noroadele, şi ziceau: Nu cumva acesta este Fiul lui David? 24 Iar Fariseii auzind, ziceau: Acesta nu scoate dracii, fără numai întru Beelzebul domnul dracilor. 25 Iar Iisus ştiind gândurile lor, le-a zis lor: Toată împărăţia ce se împerechiază între sine, se pustieşte; şi toată cetatea sau casa ce se împerechiază între sine, nu va sta. 26 Şi dacă satana pre satana scoate, între sine s-a împerechiat; deci cum va sta împărăţia lui? 27 Şi dacă eu cu Beelzebul scot dracii, feciorii voştri cu cine îi scot? Pentru aceea ei vor fi vouă judecători. 28 Iar dacă eu cu Duhul lui Dumnezeu scot dracii, iată a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu. 29 Sau cum poate cineva să intre în casa celui tare, şi vasele lui să le jefuiască, de nu întâi va lega pre cel tare, şi atunci va jefui casa lui? 30 Cela ce nu este cu mine, împrotiva mea este; şi cela ce nu adună cu mine risipeşte. 31 Pentru aceasta grăiesc vouă: Tot păcatul şi hula se va ierta oamenilor; iar hula care este împrotiva Duhului, nu se va ierta oamenilor. 32 Şi oricine va zice cuvânt împrotiva Fiului Omului, se va ierta lui, iar oricine va zice împrotiva Duhului Sfânt, nu se va ierta lui, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie. 33 Sau faceţi pomul bun, şi roada lui bună, sau faceţi pomul putred, şi roada lui putredă. Că din roadă se cunoaşte pomul. 34 Pui de năpârci, cum veţi putea grăi cele bune, răi fiind? Că din prisosinţa inimii grăieşte gura. 35 Omul cel bun, din comoara cea bună a inimii scoate cele bune; iar omul cel rău din comoara cea rea, scoate cele rele. 36 Deci grăiesc vouă: Că pentru tot cuvântul deşert care vor grăi oamenii, vor să dea seamă de dânsul în ziua judecăţii. 37 Că din cuvintele tale te vei îndrepta, şi din cuvintele tale te vei osândi.
38 Atunci au răspuns oarecare din Cărturari şi din Farisei, zicând: Învăţătorule, voim să vedem de la tine semn. 39 Iar el răspunzând, a zis lor: Neamul viclean şi preacurvar semn caută, şi semn nu se va da lui, fără numai semnul lui Iona Prorocului. 40 Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi Fiul Omului în inima pământului trei zile, şi trei nopţi. 41 Bărbaţii Niniviteni se vor scula la judecată cu neamul acesta, şi-l vor osândi pre el; căci ei s-au pocăit pentru propovăduirea lui Iona, şi iată mai mult decât Iona aici. 42 Împărăteasa de la Austru se va scula la judecată cu neamul acesta, şi-l va osândi pre el; că a venit de la marginile pământului, să auză înţelepciunea lui Solomon, şi iată mai mult decât Solomon aici. 43 Iar când duhul cel necurat va ieşi din om, umblă prin locuri fără de apă, căutând odihnă, şi nu află. 44 Atunci zice: Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit; şi venind o află deşartă, măturată, şi împodobită. 45 Atunci se duce, şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât sine, şi intrând locuiesc acolo; şi se fac cele de pre urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi; aşa va fi şi acestui neam viclean.
46 Şi încă grăind el către noroade, iată Muma lui, şi fraţii lui sta afară, căutând să grăiască cu dânsul. 47 Şi a zis lui oarecine: Iată Muma ta şi fraţii tăi stau afară, vrând să grăiască cu tine. 48 Iar el răspunzând, a zis celui ce i-a zis lui: Cine este Muma mea, şi care sunt fraţii mei? 49 Şi tinzându-şi Mâna sa spre Ucenicii săi, a zis: Iată Muma mea, şi fraţii mei. 50 Că oricine va face Voia Tatălui meu celui din Ceruri, acela frate al meu, şi soră, şi mumă este.
