Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Matei
Capitolul 10
1 Şi chemând pre cei doisprezece Ucenici ai săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată pre ele, şi să tămăduiască toată boala, şi toată neputinţa. 2 Iară ale celor doisprezece Apostoli numele sunt acestea: cel dintâi Simon ce se numeşte Petru, şi Andrei fratele lui; Iacov al lui Zevedei, şi Ioan fratele lui. 3 Filip, şi Vartolomeu, Toma, şi Matei vameşul; Iacov al lui Alfeu, şi Levi ce s-a numit Tadeu. 4 Simon Cananitul, şi Iuda Iscarioteanul, care l-a şi vândut pre dânsul.
5 Pre aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor şi grăind: În calea păgânilor să nu mergeţi, şi în cetatea Samarinenilor să nu intraţi. 6 Ci mai vârtos mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israil. 7 Şi umblând propovăduiţi, zicând: Că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor. 8 Pre cei bolnavi vindecaţi, pre cei leproşi curăţiţi, pre cei morţi îi înviaţi, dracii scoateţi; în dar aţi luat, în dar daţi. 9 Nu câştigaţi aur, nici argint, nici bani la brâiele voastre. 10 Nici traistă în cale, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. 11 Şi ori în care cetate, sau oraş veţi intra, cercetaţi cine este întru dânsul vrednic; şi acolo să petreceţi până când veţi ieşi. 12 Şi intrând în casă, să-i uraţi ei, grăind: Pace casei acesteia. 13 Şi de va fi casa aceea vrednică, va veni pacea voastră preste dânsa; iar de nu va fi vrednică, pacea voastră se va întoarce la voi. 14 Şi oricine nu va primi pre voi, nici va asculta cuvintele voastre, ieşind din casă, sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre. 15 Amin grăiesc vouă, că mai uşor va fi pământului Sodomului şi Gomorului în ziua judecăţii, decât cetăţii aceea. 16 Iată eu vă trimit pre voi ca oile în mijlocul lupilor. Deci fiţi înţelepţi ca şerpii şi proşti ca porumbii. 17 Şi vă luaţi aminte de oameni, că vă vor da pre voi în soboare, şi întru adunările lor vă vor bate pre voi. 18 Încă şi înaintea domnilor şi a împăraţilor veţi fi duşi pentru mine, întru mărturie lor, şi limbilor. 19 Iar când vă vor da pre voi, nu vă grijiţi, cum, sau ce veţi grăi; că se va da vouă într-acel ceas ce veţi grăi. 20 Că nu voi sunteţi cei ce grăiţi, ci Duhul Tatălui vostru care grăeşte în voi. 21 Şi va da frate pre frate spre moarte, şi tată pre fecior, şi se vor scula feciorii asupra părinţilor, şi îi vor omorî pre dânşii. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele meu. 22 Iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui. 23 Iar când vă vor goni pre voi întru această cetate, fugiţi în cealaltă. Amin grăiesc vouă: Nu veţi sfârşi cetăţile lui Israil, până când va veni Fiul Omului. 24 Nu este ucenic mai presus de dascălul său, nici slugă mai presus de domnul său. 25 Ajunge ucenicului să fie ca dascălul său, şi sluga ca domnul său. Dacă pre stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai vârtos pre casnicii lui? 26 Deci nu vă temeţi de dânşii; că nimic nu este acoperit care să nu se descopere, şi ascuns care să nu se cunoască. 27 Ceea ce grăiesc vouă la întunerec, să spuneţi la lumină; şi ce auziţi la ureche, să propovăduiţi deasupra caselor. 28 Şi să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă, ci să vă temeţi mai vârtos de cela ce poate să piarză şi trupul şi sufletul în Gheena. 29 Au doară nu se vând două păsări într-un filear, şi nici una dintr-însele nu cade pre pământ fără de Tatăl vostru. 30 Iar ai voştri şi perii capului vă sunt toţi număraţi. 31 Pentru aceea nu vă temeţi, că voi sunteţi cu mult mai buni decât păsările. 32 Deci tot cela ce va mărturisi întru mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi eu întru dânsul înaintea Tatălui meu care este în Ceruri. 33 Iar cela ce se va lepăda de mine înaintea oamenilor, mă voi lepăda şi eu de dânsul înaintea Tatălui meu carele este în Ceruri. 34 Să nu socotiţi că am venit să pun pace pre pământ, nu am venit să pun pace, ci sabie. 35 Că am venit să despărţesc pre om de tatăl său şi pre fiică de muma sa, şi pre noră de soacra sa. 36 Şi vrăjmaşii omului, casnicii lui. 37 Cela ce iubeşte pre tată, sau pre mumă, mai mult decât pre mine, nu este mie vrednic. Şi cela ce iubeşte pre fiu, sau pre fiică, mai mult decât pre mine, nu este mie vrednic. 38 Şi cela ce nu va lua Crucea sa, şi să vie după mine, nu este mie vrednic. 39 Cela ce şi-a aflat sufletul său, îl va pierde pre el; şi cela ce şi-a pierdut sufletul său pentru mine, îl va afla pre el. 40 Cela ce vă primeşte pre voi, pre mine mă primeşte, şi cela ce mă primeşte pre mine, primeşte pre cela ce m-a trimis pre mine. 41 Cela ce primeşte Proroc, în nume de Proroc, plata Prorocului va lua; şi cela ce primeşte drept, în nume de drept, plata dreptului va lua. 42 Şi cela ce va adăpa pre unul dintru aceşti mici, numai cu un pahar de apă rece, în nume de ucenic, amin grăiesc vouă: Nu îşi va pierde plata sa.
