Noul Testament de la Bălgrad
Apocalipsis a lui Ioann, Apostol şi Teolog
Capitolul 9
Trîmbiţînd al cincile înger.
1 Atunce al cincile înger trîmbiţă, şi văzuiu o stea din ceriu căzînd pre pămînt, şi dată fu lui cheaia fîntînii adîncului.
2 Şi deşchise fîntîna adîncului, şi eşi fum din fîntînă, ca fumul unui cuptoriu mare, şi să întunecă soarele şi aerul de fumul fîntînei.
Eşiră lăcuste pustiitoare.
3 Şi din fum eşiră lăcuste pre pămînt, şi le fu dată lor puteare cum are scorpia pre pămînt.
4 Şi fu zisă lor să nu strice iarba pămîntului, nece toată verdeaţa, nice toate leamnele, ce numai oamenii carii nu avea sămnul lui Dumnezău în fruntea lor.
5 Şi fu dată lor, nu ca să-i omoară pre ei, ce ca să-i muncească pre ei, în cinci luni, şi munca lor să fie ca munca scorpiei cînd împunge pre om.
6 Derept aceaia vor căuta oamenii într-acealea zile moartea şi nu o vor afla pre ia; şi ară vrea să moară, şi moartea va fugi de ei.
7 Şi asămănare lăcustelor asămăna-să cailor ce-s gătiţi spre războiu, şi în capetele lor era puse ca steme, asămănîndu-să aurului, şi faţa lor, ca faţa oamenilor.
8 Şi avea păr ca părul muerilor, şi dinţii lor, ca ai leului.
9 Şi avea dzeale ca dzealele de fier, şi sunetul arepilor lor era ca sunetul carălor cu cai mulţi, curund spre războiu.
10 Şi avea coade ca a scorpiei şi avea ac în coadele lor, şi putearea lor era să strice oamenilor, în cinci luni.
11 Şi avea spre sine craiu, îngerul adîncului, căruia i-i numele jidoveaşte Avadon, iară greceaşte Apolion, lătineaşte Pustiitor.
12 Unul vai trecu şi iată vin încă doao vai după aceastea.
Iară trîmbiţînd al şasele.
13 Atunce al şasele înger trîmbiţă, şi auziu un glas de la patru cornuri a oltariului de aur, careli-i înaintea lui Dumnezău,
14 Zicînd al şeaselui înger carele avea trîmbiţa: „Dezleagă pre cei patru îngeri legaţi la cea apă mare a Efratului”.
15 Şi fură dezlegaţi cei patru îngeri carii era gata, în ceas, şi în zi, şi în lună şi an, să omoară a treia parte de oameni.
Eşiră călăraşi.
16 Şi era numărul şireagului călăraşilor doao mii de sute de mii, că auziu numărul lor.
17 Şi aşia văzuiu cai în vedeare, şi carii şedea pre ei avea dzeale de foc şi de achint şi de piatră pucioasă, şi era capetele cailor ca capetele leilor, şi din gura lor eşia foc şi fum şi piatră pucioasă.
18 Şi de aceaste trei să omorî a treia parte de oameni, de foc şi de fum şi de piatră pucioasă, care eşia din gura lor.
19 Că putearea lor iaste în gura lor şi în coadele lor; şi coadele lor să asamănă şărpilor carii au cap şi cu acealea vatămă.
Pustiind ruda omenească.
20 Iară ceialalţi oameni carii nu fură omorîţi cu aceastea biciuri, nici să pocăiră din faptele mînilor sale, ca să nu să închine dracilor, nici idolilor de aur şi de argint şi de aramă şi de piatră şi de lemnu, carii nici pot vedea, nici aud, nici îmblă.
21 Şi nu să pocăiră din vrăjmăşiile lor, nici din farmecele lor, nici din curvia lor, nici din furtuşagurile lor.
