Noul Testament de la Bălgrad
Apocalipsis a lui Ioann, Apostol şi Teolog
Capitolul 20
Îngerul.
1 Şi văzuiu un înger pogorînd din ceriu, la carele era cheaia adîncului şi, în mîna lui, un lanţu mare.
Leagă pre Satana la o mie de ani.
2 Şi prinse bălaurul, şiarpele cel de demult, carele-i diavolul şi Satana, şi-l legă pre el, pînă la o mie de ani.
3 Şi-l aruncă pre el într-adîncu, şi-l încue şi pecetlui spre el, ca să nu amăgească mai mult limbile, pînă să va împlea o mie de ani; şi după aceaia trebue să să dezleage în puţînă vreame.
4 Şi văzuiu scaune, şi şezură spre iale, şi fu dat lor să facă giudecată, şi sufletele acelora carii fură tăiaţi pentru mărturia lui Iisus, şi pentru cuvîntul lui Dumnezău, carii nu să închinase fieriei, neci chipului ei, şi nu luase sămnul ei, în frunţile
5 Iară ceialalţi morţi nu vor învia pînă nu să va împlea acea mie de ani. Aceasta-i scularea dintîiu.
6 Fericit şi sfînt cine are parte de înviarea cea dintîiu, că spre aceia n-are puteare a doao moarte, ce vor fi preuţi lui Dumnezău şi lui Hristos, şi vor împărţi cu El, o mie de ani.
7 Şi daca să va împlea acea mie de ani, dezlegat va fi Satana din temniţa sa.
După aceaia să dezleagă; pre Gog şi Magog carii-s pizmaşi într-ascunsu şi aiave îndeamnă-i spre sfinţi să să rădice.
8 Şi va eşi să amăgească limbile carele sînt în patru unghiuri a pămîntului, pre Gog şi pre Magog să-i strîngă spre războiu, a cărora le-e numărul ca năsipul măriei.
9 Şi eşiră spre latul pămîntului şi încungiurară tabăra sfinţilor şi oraşului iubit, ce pogorî foc de la Dumnezău din ceriu, carele-i amistui pre ei.
10 Şi diavolul carele-i amăgia pre ei aruncat fu în iazer de foc şi de piatră pucioasă, unde era fiara şi prorocul cel minciunos, şi vor fi munciţi zuoa şi noaptea, în veacii veacului.
Ce izbînda Domnului conteni răutatea lor.
11 Şi văzuiu un scaun mare alb, şi de faţa Celuia carele şedea spre el fugi ceriul şi pămîntul şi locul lor nu să află.
Deşchidu-să cărţile în carele să giudecă morţii.
12 Şi văzuiu morţi mari şi mici, stînd înaintea lui Dumnezău, şi cărţile să deşchisără, şi altă carte să deşchise, carea iaste a vieţiei, şi fură giudecaţi morţii dintr-acealea carele-s scrise în cărţi, după faptele lor.
13 Şi deade marea morţii carii era întru ia; şi moartea şi iadul deaderă morţii săi, şi luară giudecată după faptele lor.
14 Şi iadul şi moartea fură aruncaţi în iazerul de foc. Aceasta iaste a doao moarte.
15 Şi carele nu să află scris în cartea vieţiei aruncat fu în iazerul de foc.
