Noul Testament de la Bălgrad
Apocalipsis a lui Ioann, Apostol şi Teolog
Capitolul 19
Laudă cereştii pre Dumnezău, pentru că Şi-au izbîndit pentru sîngele sfinţilor, din mîna curvei.
1 După aciastia auziu glas mare, ca de nărod mult, în ceriu, zicînd: „Aliluia. Ispăsenia şi cinstea şi slava şi putearea Domnului Dumnezăului nostru
2 Că adevărate-s şi dereapte giudecările Lui, că au giudecat pre cea curvă mare care-au spurcat pămîntul cu curvia ei şi au izbîndit pentru sîngele slugilor Sale din mîna ei”.
3 Şi iară zisără „Aliluia”, şi fumul ei să înălţă în veacii veacilor.
4 Şi să plecară cei doaozeacişi patru de bătrîni şi cei patru vieţuitori, şi să închinară Dumnezăului ce şedea în scaun, zicînd: „Amin, aliluia”.
5 Şi eşi glas de la scaun zicînd: „Lăudaţi pre Dumnezăul nostru toate slugile Lui, carii vă teameţi de El, mici şi mari”.
6 Şi auziu ca glas de nărod mare şi ca sunetul a ape multe şi ca glasul tunetelor tari, zicînd: „Aliluia, că împărăţeaşte Domnul Dumnezăul nostru Atotputearnicul.
7 Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să dăm slavă Lui, că veni nunta Mielului şi nevasta Lui s-au gătit pre sine.
8 Şi fu dat ei să să îmbrace în vison curat şi luminat; că visonul iaste dereptăţile sfinţilor”.
Fericiţi să cheamă carii-s chemaţi la cina nuntei Mielului.
9 Şi-mi zise mie: „Scrie: Ferice de cei chemaţi la cina nuntei Mielului”. Şi-mi zise mie: „Aceastia cuvinte a lui Dumnezău sînt adevărate”.
Îngerul conteni să nu să închine Ioan lui.
10 Şi căzuiu înaintea picioarelor lui, să mă închin lui, şi-mi grăi mie: „Caută să nu faci, că slugă şi soţie îţi sînt, şi fraţilor tăi carii au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezău te închină, că mărturia lui Iisus iaste duhul prorocestviei”.
11 Şi văzuiu ceriul deşchis şi iată era un cal alb, şi cine şedea spre el să chiema credincios şi adevărat şi carele giudecă derept şi vitejeaşte.
12 Iară ochii Lui era ca para focului şi în capul Lui era steme multe, avînd nume scris carele nime nu şti, ce numai El.
13 Şi îmbrăcat într-o haină văpsită în sînge, şi să chiamă numele Lui, Cuvîntul lui Dumnezău.
14 Iară şireagurile carele-s în ceriu mergia după El, pre cai albi, îmbrăcaţi în vison alb şi curat.
15 Şi din rostul Lui eşia armă ascuţită, ca să bată cu ia limbile, iară El va birui pre iale cu toaig de fier şi El va călca tocitoarea vinului urgiei şi mîniei Dumnezăului Atotputearnicul.
16 Şi avea spre veşmînt şi spre coapsa sa nume scris „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor”.
17 Şi văzuiu un înger stînd în soare şi strigă cu glas mare, zicînd tuturor pasărilor ce zboară pre mijlocul ceriului: „Veniţi şi vă adunaţi la mare cină a lui Dumnezău,
Arată-să din ceriu cel Împărat mare a împăraţilor.
18 De mîncaţi carnea crailor şi carnea căpitanilor şi carnea tarilor şi carnea cailor şi a celora ce şed pre ei, şi carnea slobodaşilor şi a slugilor, a micilor şi a marilor”.
Scorneaşte-să războiu.
19 Şi văzuiu fiara şi craii pămîntului şi şireagurile lor adunate să facă războiu cu Cela ce şedea spre cal şi cu şireagul Lui.
Întru carele prind pre fiară.
20 Şi fu prinsă fiara, şi cu dînsa prorocul cel menciunos, carele făcuse seamne înaintea ei, cu carele amăgise pre ceia ce luase sămnul fieriei şi să închinase chipului ei, şi amîndoi, vii, fură aruncaţi în iazerul cel de foc, arzînd cu piatră pucioasă.
Şi o aruncă în tău de foc.
21 Şi ceialalţi fură omorîţi cu spata Celuia ce şedea spre cal, carea eşia din gura Lui, şi toate pasările să săturară de carnea lor.
