Noul Testament de la Bălgrad
Apocalipsis a lui Ioann, Apostol şi Teolog
Capitolul 18
Scrie perirea Vavilonului.
1 Şi după aceastea văzuiu alt înger pogorînd din ceriu, avînd puteare mare, şi pămîntul să lumină de slava lui.
2 Şi strigă tare, cu glas mare, zicînd: „Căzu, căzu marele Vavilon şi fu sălaş dracilor, şi păzitoriul a toate duhurile necurate, şi păzitoriu a toată pasărea necurată şi urîtă.
3 Că din vinul mîniei curviei ei băură toate limbile şi craii pămîntului curviră cu ia şi neguţătorii pămîntului, din dizmierdăciunea avuţii ei, să îmbogăţiră.
4 Şi auziu alt glas din ceriu zicînd: „Eşiţi dintru ia, oamenii miei, ca să nu fiţi părtaşi în păcatele ei, şi să nu luaţi din bătăile ei.
5 Că păcatele ei grămădite agiung pînă la ceriu, şi să pomeni Dumnezău de strămbătăţile ei.
6 Plătiţi ei, cum au dat şi ia voao, şi adaugeţi ei după fapta ei, din care păhar v-au adăpat pre voi, împleţi-i-l de doao ori.”
7 Cu cît s-au înălţat şi s-au desfătat, cu atîta îi daţi ei muncă şi plîngere, că zice întru inima sa: „Şăzu ca o crăiasă şi nu sînt văduo, şi plînsu nu voiu vedea”.
8 Derept aceaia într-o zi va veni biciul ei, moartea şi plînsul şi foamea, şi va fi arsă cu foc, că tare-i Domnul Dumnezău carele poate osîndi pre ia.
9 Şi vor plînge şi vor văeta pre ia craii pămîntului carii au curvit şi s-au desfătat cu ia, cînd vor vedea fumul aprinsului ei,
10 Stînd departe de frica chinului ei, zicînd: „Vai, vai, oraşului mare Vavilonului, oraşului tare, că într-un ceas veni giudecata ta”.
Plînge-l-vor neguţătorii pămîntului carii s-au îmbogăţit din desfătarea şi dintr-avuţiia lui.
11 Şi neguţătorii pămîntului încă vor plînge şi vor tîngui de ia, că negoaţele lor nu le va cumpăra nime de-acii.
12 Negoţul de aur şi de argint şi de pietri scumpe şi de mărgăritariu, olofir şi urşinic şi mătase şi de şcarlat şi tot lemnul de tim şi tot vasul de pil şi tot vasul de lemnu scumpu şi de arame şi de fier şi de marmur
13 Şi ţinamon, mirodenie şi unsoare şi tămîe şi vin şi oleiu şi jemnă şi grîu şi dobitoacele şi oile şi caii şi carăle şi robii şi viaţa oamenilor.
14 Şi poamele carele pohtiră inima ta să dusără de la tine, şi toată grăsimea şi frîmseaţele să dusără de la tine, şi nu le vei mai afla.
15 Neguţătorii acestora carii s-au îmbogăţit sta-vor departe de frica chinului ei, plîngînd şi tînguind
16 Şi zicînd: „Vai, vai, oraşului mare carele era îmbrăcat în vison şi în urşinic şi în şcarlat, şi înfrîmsăţat cu aur şi cu pietri scumpe şi cu mărgăritariu, că într-un ceas periră atîta bogăţii!”
17 Şi toţi cîrmacii şi toată mulţimea din corabie şi vînslătorii şi toţi neguţătorii de pre mare sta departe.
18 Şi vor striga, văzînd fumul arsului ei, zicînd: „Ce oraş s-au asămănat acestui oraş mare?”
19 Şi aruncîndu-i prah pre capetele sale, striga-vor, plîngînd şi tînguind, zicînd: „Vai, vai, oraşului mare întru carele să îmbogăţiră toţi ceia ce avea corabii pre mare, dintru avuţia lui, că într-un ceas să pustii”.
Iară aleşii toţi să vor bucura pentr-acea izbîndire a lui Dumnezău, dereaptă.
20 „Bucură-te, ceriu, despre aceasta, şi sfinţi apostoli şi proroci, că Dumnezău osîndi preaizbîndindu-Şi pentru voi”.
21 Şi luo un înger tare o piatră mare, ca de moară, şi o runcă în mare, zicînd: „Aşia cu năvală să va arunca Vavilonul, acel oraş mare şi de-acii nu să va mai afla.
22 Şi glasul a lăutaşilor şi a cîntătorilor cîntînd cu fluere şi cu trîmbiţe nu să va mai auzi întru tine, şi nece un meşter săvai de ce feal de meşterşug nu să va mai afla întru tine, şi sunet de moară nu să va mai auzi întru tine.
23 Şi lumina făcliei nu va străluci întru tine; şi glas de mire şi de nevastă nu să va mai auzi întru tine de-acii, că neguţătorii tăi fură boiarii pămîntului, şi cu farmecele tale amăgit-ai toate limbile.
24 Şi întru ia să află sîngele prorocilor şi a sfinţilor şi a tuturora carii-s omorţi pre pămînt”.
