×

Dimensiunea fontului:

Noul Testament de la Bălgrad

Apocalipsis a lui Ioann, Apostol şi Teolog

Capitolul 16

Varsă îngerii şeapte păhară a mîniei lui Dumnezău, carele vărsîndu-le, multe fealiure de biciure să scorniră pre pămînt.

1 Şi auziu glas mare din besearecă zicînd celor şeapte îngeri: „Meargeţi de vărsaţi şeapte păhară a mîniei lui Dumnezău, pre pămînt”.

2 Şi mearse îngerul dintîi şi vărsă păharul său spre pămînt, şi fură bube mari şi reale spre oameni carii avea sămnul fierirei şi ceia ce să închina chipului ei.

3 Şi al doile înger încă vărsă păharul spre mare, şi fu ca sîngele mortului, şi toate viile din mare muriră.

4 Şi al treile înger vărsă păharul său spre rîuri şi spre izvoarăle apelor, şi fură sînge.

5 Şi auziu îngerul apelor zicînd: „Derept eşti, Doamne, carele eşti şi erai şi carele vei fi, că ai giudecat aceastea.

6 Că sîngele sfinţilor şi a prorocilor l-au vărsat, şi sînge le-ai dat lor să bea, că pre-aceaia sînt destoinici”.

7 Şi auziu altul de la oltariu zicînd: „Aşia-i, Doamne Dumnezău putearnice, că adevărate şi dereapte-s giudecările Tale”.

8 Şi al patrule înger încă vărsă păharul său spre soare, şi fu dat lui să chinuiască oamenii, cu căldură, prin foc.

9 Şi să năduşiră oamenii cu zăduh mare, şi huliră numele lui Dumnezău Cela ce avea puteare spre aceaste biciuri, şi nu să pocăiră să dea slavă Lui.

10 Şi al cincile înger vărsă păharul său spre scaunul fieriei, şi du împărăţia ei întunecată, şi-şi muşca limbile sale de dureare.

11 Şi huliră pre Dumnezăul ceriului, de durearea lor şi de ranele lor, şi nu să pocăiră de faptele sale.

12 Şi al şasele înger vărsă păharul său spre rîu mare Efratu, şi săcă apa lui, să să gătească cale crailor venitori despre răsărit.

13 Şi văzuiu din gura bălaurului şi din gura fieriei şi din gura prorocului celui minciunos, eşind trei duhuri necurate, asămănîndu-să broaştelor.

14 Că sîntu duhurile dracilor făcînd seamne şi esu la împăraţii pămîntului şi a toată lumea, ca să-i strîngă la războiul ceii zile mari, a Dumnezăului Atotputearnicului.

15 „Iată viu ca furul; fericit cela ce preveaghe şi păzeaşte veşmentele sale, ca să nu îmble gol, ca să nu vază ruşinea lui”.

16 Şi-i strînse pre ei la locul ce să chiamă jidoveaşti Armaghidon.

17 Şi al şeaptele înger încă vărsă păharul său spre aer, şi eşi glas mare din beseareca ceriului de la scaun, zicînd: „Fu”.

Spre cutremurarea necredincioşilor şi lăcuitorilor celui oraş mare.

18 Şi fură fulgere şi tunete şi glasuri şi cutremur mare, cum n-au fost neceodată de cînd sînt oameni pre pămînt, cutremur mare de pămînt ca acela.

19 Şi să rumpse acel oraş mare în trei părţi, şi oraşele păgînilor căzură; şi Vavilonul cel mare veni în pomeană înaintea lui Dumnezău, să-i dea lui păharul mîniei Lui.

20 Şi tot ostrovul fugi şi munţii nu să aflară.

21 Şi grindine mare ca un talant cădea din ceriu spre oameni, şi hulia oamenii pre Dumnezău pentru biciul grindinei, că fu mare biciul ei foarte.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.