Noul Testament de la Bălgrad
Apocalipsis a lui Ioann, Apostol şi Teolog
Capitolul 11
Porunceşte-i să măsure beseareca.
1 Şi dată fu mie o trestie, în chip de toiag, şi-mi zise mie îngerul: „Scoală şi măsură beseareca lui Dumnezău şi oltariul, şi ceia ce să roagă întru ia.
2 Iară pritvorul, carele-i afară din besearecă, lasă-l afară, nu-l măsura, că-i dat păgînilor; şi vor călca oraşul sfînt în patruzeaci şi doao de luni.
Domnul rădică doao mărturisitori.
3 Şi-l voiu da celor doi mărturisitori ai miei, carii vor proroci, îmbrăcaţi în veşmente neagre, o mie doao sute şi şasezeaci de zile.
4 Aceştea-s cei doi maslini şi doao sveaştnice, puse înaintea Dumnezăului pămîntului.
5 Şi cine va vrea pre ei a-i supăra, foc va eşi din gura lor, carele va amistui pre pizmaşii lor, că cine va vrea să obiduiască pre ei, aşa trebuiaşte pre el a-l omorî.
6 Aceştea au puteare a închide ceriul să nu ploao în zilele prorocestvii lor şi au puteare spre ape a le întoarce în sînge şi a bate pămîntul cu tot biciul, săvai de cîte ori vor vrea.
Pre care fiară rumpîndu-i.
7 Şi cînd vor săvîrşi mărturia lor, fiara ce va eşi dintru adînc va face războiu cu dînşii, şi-i va birui şi-i va omorî pre ei.
8 Şi vor zăcea trupurile în uliţele celui oraş mare, ce să chiamă sufleteaşte Sodoma şi Eghipetul, unde-i şi Domnul nostru răstignit.
Nime nu-i îngroapă.
9 Şi vor vedea rudenie şi oamenii şi limbile şi păgînii, trupurile lor în trei zile şi giumătate, şi nu vor lăsa trupurile lor să le pue în mormînte.
Iară Dumnezău i-au înviat.
10 Şi lăcuitorii pămîntului să vor bucura şi să vor veseli de ei; şi vor trimite darure unii cătră alaţi, că aceşti doi proroci au chinuit pre lăcuitorii pămîntului”.
11 Ce după trei zile şi giumătate, duhul vieţiei eşi de la Dumnezău, va întra întru ei, şi vor sta derepţi spre picioarele lor, şi va cădea frică mare spre ceia ce au văzut pre ei.
Şi în ceriu i-au chemat.
12 Şi vor auzi din ceriu glas mare zicînd lor: „Suiţi încoace”. Şi să suiră în ceriu spre nuor şi văzură pre ei pizmaşii lor.
Spămîntă-să necredincioşii.
13 Şi într-acela ceas fu cutremur mare şi peri a zeacea parte de oraş şi fură omorîţi în cutremurul pămîntului anume şeapte mii de oameni, şi ceialalţi să înfricoşară şi deaderă slavă Dumnezăului ceriului.
14 Al doile vai au trecut, iată al treile vaiu va veni curînd.
Trîmbiţă al şeaptele înger, de înviere.
15 Şi al şeaptele înger trîmbiţă, şi fură glasure mari în ceriu zicîndu: „Fu împărăţia lumiei a Domnului nostru şi a Hristosului Lui, carele va domni în veacii veacului”.
16 Şi cei doaozeaci şi patru de bătrîni carii şădea în scaunele sale, înaintea lui Dumnezău, căzură spre feaţele sale şi să închinară lui Dumnezău.
17 Zicînd: „Lăudămu-Te, Doamne Dumnezăul Atotputearnicul, care eşti şi carele erai şi carele eşti venitoriu, că ai dobîndit putearea Ta cea mare şi împărăteşti.
Scrie-să giudecata de apoi.
18 Şi să mîniară limbile, şi veni mînia Ta, şi vreamea morţilor să să giudece şi să dai plată slugilor Tale prorocilor şi sfinţilor şi temătorilor de numele Tău, micilor şi marilor, şi să pierzi pre ceia ce pustiescu pămîntul”.
19 Şi să deşchise beseareca lui Dumnezău în ceriu, şi să văzu lada păciei Lui, în beseareca Lui, şi fură fulgeri şi glasuri şi tunete şi cutremur şi grindine mare.
