Noul Testament de la Bălgrad
Cartea lui Iacov Apostol
Capitolul 2
Cunteneaşte să nu fie credinţa cu făţărie.
1 Fraţii miei, să n-aveţi cu făţărnicie credinţa Domnului nostru Iisus Hristos cel slăvit.
2 Că să va întra cineva în săborul vostru, avînd inel de aur şi îmbrăcat în haine luminoase şi va întra şi sirumanul în veşmînt prost,
3 Şi să veţi căuta pre cela ce poartă veşmînt luminat şi veţi zice lui: Şezi cicea supt răzimarea picioarelor meale,
4 Au n-aţi făcut usebitură între voişi şi sînteţi făcuţi giudecători cugetelor strîmbe?
5 Ascultaţi, fraţii miei iubiţi, au n-au ales Dumnezău surumanii ceştii lumi să fie bogaţi în credinţă şi moşteani Împărăţii carea e făgăduită celora ce-i iubescu pre El?
6 Ce voi micşuraţi pre surumani. Au nu bogaţii cu putearea lor vă năduşesc pre voi şi vă trag pre voi la leage?
7 Au nu hulescu pre cel nume bun despre carele-i chemat spre voi?
8 Şi să ţineţi leage crăiască după Scriptură „iubeaşte priatenul tău ca însuţi pre tine”, bine faceţi.
9 Iară să veţi căuta în făţărie, păcat faceţi şi veţi fi certaţi de leage, ca şi călcătorii ei.
10 Că varecine va ţinea toată leagea, şi într-una să va poticni, în toate-i vinovat.
11 Că cine au zis „nu curvi”, aceaia încă au zis „nu omorî”; că să nu veri curvi, ce veri omorî, făcutu-te-ai călcătoriu legiei.
12 Aşia grăiţi şi aşia faceţi, ca şi c-aţi fi, prin leagia sloboziei, giudecaţi.
13 Că giudecata fără milă va fi celuia ce nu face milă; şi să laudă mila împrotiva giudecăţiei.
Nu-i destul a arăta credinţa cu cuvintele, ce şi cu faptele milostenii şi dragostei.
14 Că ce folosu-i, fraţii miei, de va zice cineva că are credinţă, iară fapte n-are? Au poate-l credinţa spăsi pre el?
Arată cu pilda lui Avraam.
15 Iară de vor fi fratele sau sora goli, şi în toate zile vor fi lipsiţi de hrană.
16 Şi le va zice cineva dintru voi: Pasă în pace, încălzeaşte-te şi te satură, şi nu le va da lor de carele le lipsescu trupului, ce folos va fi?
17 Aşia şi credinţa, să nu va avea fapte, moartă-i întru iaşi.
18 Ce poate zice cineva: Tu ai credinţă, şi eu am fapte; arată-mi credinţa ta, fără faptele tale, şi eu încă-ţi voiu arăta, din faptele meale, credinţa mea.
19 Tu crezi că-i unul Dumnezău. Bine faci. Dracii încă credu şi să cutremură.
20 Iară au vei să ştii, o oame deşiarte, că credinţa fără fapte moartă iaste.
21 Avraam, părintele nostru, au nu s-au îndereptat din fapte, cîndu rădică pre Isaac, fiul său, spre oltariu?
22 Vezi că credinţa arată faptele lui, şi din fapte, credinţa s-au săvîrşit.
23 Şi s-au împlut Scriptura zicînd: „crezut-au Avraam lui Dumnezău, şi s-au menit Lui în dereptate, şi s-au numit priatin lui Dumnezău”.
24 Vedeţi derept aceaia, că din fapte să îndereptă omul, şi nu din credinţă numai.
25 Aşijdere şi Rahava curvarea, au nu din fapte-i îndereptată, primind iscoadele şi pre altă cale îndereptîndu-i?
26 Că cumu-i trupul, fără suflet, mort, aşai şi credinţa, fără fapte, moartă iaste.
