Noul Testament de la Bălgrad
Cartea lui Iacov Apostol
Capitolul 1
1 Iacov, sluga lui Dumnezău şi a Domnului Iisus Hristos, a 12 semenţe răşchirate, închinăciune.
2 Mare bucurie să aveţi, fraţii miei, cînd cădeţi în multe fealuri de ispite,
3 Ştiind că ispita credinţei voastre lucrează răbdare.
Grăiaşte de răbdare.
4 Iară răbdarea să aibă lucru desăvîrşit, ca să fiţi desăvîrşit şi întregi, întru nemică lipsiţi.
5 Iară sa iaste cineva lipsit de înţelepciune să o ceară de la Dumnezău, carele o dă tuturora din destul, fără înfruntare, şi da-i-să-va lui.
De credinţă.
6 Ce să ceare cu credinţă, neîndoindu-să nemică, că cine să îndoiaşte asamănă-să valului măriei, carele să clăteaşte şi să aruncă de vînturi.
7 Să nu gîndească omul acela că va luoa ceva de la Domnul
8 Că bărbatul cu inimă îndoită neaşezatu e întru toate căile sale.
9 Iară fratele smearit să să laude întru mărirea sa.
Dojăneaşte pre bogaţi.
10 Iară bogatul întru smerenia sa; că va treace ca floarea erbiei.
11 Că răsărind soarele cu căldură, uscă iarba şi-i cade floarea şi-i piare frîmseaţea; aşia şi bogatul întru căile sale să vestejeaşte.
12 Ferice de bărbatul ce rabdă ispită; că fiind ispitit, luoa-va corona vieţii, carea au făgăduit Domnul celora ce-l iubăsc pre El.
După aceaia arată că ispitele spre rău nu-s de la Dumnezău.
13 Nime, cînd are ispită, să nu zică că-l ispiteaşte Dumnezău, că Dumnezău nu-i ispititoriu spre rău, şi El pre nime nu ispitiaşte.
14 Iară fiecine să ispiteaşte cîndu-l trage pofta sa, şi să otrăveaşte.
15 După aceaia pofta, dacă zămisleaşte, naşte păcat, iară păcatul săvîrşindu-să naşte moarte.
16 Nu rătăcireţi, fraţii miei iubiţi.
Că Dumnezău pre nime nu ispiteaşte spre rău, că el îi dator a tot binele.
17 Toată darea bună şi tot darul desăvîrşit de sus iaste, carele pogoară de la Părintele luminării, la carele nu iaste schimbare, sau umbrirea schimbăriei.
18 Carele din voia Lui născu pre noi, cu cuvîntul adevărăriei, ca să fim pîrga faptelor Lui.
19 Derept aceaia, fraţii miei iubiţi, tot omul să fie ager întru ascultare şi pestit a grăi, pestit spre mînie.
20 Că mînia bărbatului nu lucrează dereptatia lui Dumnezău.
21 Derept aceaia, lepădînd toată spurcăciunea şi rămăşiţele răotăţiei, cu blîndeaţe primiţi cuvîntul cel oltoit, carele poate spăsi sufletele voastre.
Spune cum trebuiaşte a primi cuvîntul vieţiei.
22 Iară fiţi făcătorii cuvîntului, şi nu numai ascultători, ca să nu vă înşelaţi.
23 Că cine-i ascultătoriu cuvîntului şi nu-i făcătoriu, acela să asamănă bărbatului ce-şi veade firea feaţii sale în oglindă.
24 Că văzîndu-să pre sine, şi să duce, şi numaidecît s-au uitat cum au fost.
25 Iară cine caută în leagea desăvîrşit a slobozirei, şi va rămînea întru ia, pentru că nu-i ascultătoriu uitătoriu, ce-i făcătoriu lucrului, acela e fericit în lucrul său.
26 Iară de i să pare cuiva între voi că e credincios, neînfrînîndu-şi limba sa, ce amăgindu-şi inima sa, acestuia deşartă-i credinţa lui.
27 Credinţa curată şi lămurită înaintea lui Dumnezău şi înaintea Părintelui, aceasta e, a socoti săracii şi văduole în scîrba lor, şi a să ţinea curat în lume.
