Noul Testament de la Bălgrad
Cartea lui Pavel Apostol la Evrei
Capitolul 9
Rînduiala cortului.
1 Avut-au derept aceaia ei cea dentîi obiceaiuri rînduite slujbei dumnezăeşti şi jărtvnic lumescu.
2 Că cortul fu făcut: întîi în carele era sfeaşnicul şi masă şi pîinile puse, carele să chiamă sfinţite.
3 Iară după catapeteazma din mijloc, era cortul ce să chiamă sfinţia sfinţilor,
4 Avînd cădealniţă de aur, şi lada legăturiei, carea era de toate părţile poleită cu aur, în carea era vadră de aur cu mană, şi varga lui Aaron carea înflurisă, şi tablele legăturii.
5 Iară desupra ei, heruvimi slăviţi, carii umbra coperemîntul lăziei, de carele nu trebuiaşte să grăim acum de fietecarea.
6 Iară aceastia tocmite aşa, în cortul dintîi în toată vreamia întra preuţii, săvîrşindu-şi slujba.
7 Iară în celalalt, o dată într-un an, numai singur popa cel mare, ce încă nu fără sînge, carele jărtvia pentru sine şi pentru greşialele oamenilor.
8 Arătînd aceasta Duhul Sfînt, că încă nu s-au deşchis cale sfinţie pînă cînd stă cortul cel dintîi.
9 Carele era pildă vremii de atunci, în carea ducea daruri şi jărtve, carele nu pot sfinţi slujitoriul în ştiinţă.
Obiceaiurile legiei.
10 Fără numai în mîncări şi în băuturi şi în multe feliuri de spălări şi întru obiceaiuri trupeşti, pînă în vreamia îndereptării pusă.
Din adevărul ce-i dat pentru Hristos.
11 Iară viind Hristos, preutul bunătăţilor venitoare, prin mia mare şi mai desăvîrşit cort, nu făcut cu mînule, ce să zice, nu aceştia zidiri.
12 Nece prin sîngele ţapilor şi giuncilor, ce prin sîngele Său întră odată în sfinţie, dobîndind răscumpărarea de vecie.
13 Că de sîngele ţapilor şi taurilor şi cenuşa giunincei, stropindu pre cei necuraţi i-au sfinţit, spre curăciunea trupească.
14 Cu cît mai vîrtos sîngele lui Hristos, carele pren duhul de vecie fiind nevinovat, Să duse pre Sine jărtvă lui Dumnezău, curăţi-va ştiinţa voastră din faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezăului viu.
Arată că nu ne trebue alt preut.
15 Şi pentr-acea-i împăcătoriul legei noao, ca să moară pentru răscumpărarea celor greşiale carele era supt lgătura dintîiu, ca să ia moştenia de vecie, carii era chemat.
16 Că unde-i testemîntul, acolea trebue să fie şi moartea celuia ce face testamînt.
17 Că testamnetul după moarte-i tare, că pînă-i viu cela ce face testemîntul, slabu-i testemîntul.
18 Pentr-aceaia nece cel dintîi n-au fost sfinţit fără de sînge.
19 Că Moisi spuind toate poruncile, după leage, a toate rudeniile, luînd sîngele giuncilor şi ţapilor, cu apă şi cu lînă roşie şi cu isop, şi cartea şi toată ruda jidovilor şi-i stropia.
20 Zicînd: „Acesta e sîngele acela a ceştii legături de carele v-au poruncit voao Dumnezău”.
21 Iară încă prespre-aciastia şi cortul şi toate vasele sfinte, aşijderea cu sîngele stropit.
22 Şi toate, după leage, cu sînge să curăţescu, şi fără vărsare de sînge nu iaste ertăciunea.
23 Derept aceaia trebuit-au a fi pildă celor cereşti, cu aceastea să să curăţească, iară cereştile, cu mai scumpe jărtve decît aciastea.
Pentru că Hristos în leagia noao au împlut această preuţie.
24 Că n-au întrat Hristos în sfinţie făcută cu mînule, carea ară fi pildă răspunzătoare ceii adevărate, ce în ceriu să Să arate acum feaţei lui Dumnezău, pentru noi.
25 Nece să Să jărtvească pre Sine în toată vreamia, ca popa cel mare, întrînd în tot anul o dată în sfinţie, cu sînge strein.
26 (Că s-au vrut fi aimintrea, a vrut trăbui să paţă El de multe ori din fapta lumiei), ce acum o dată la săvîrşitul lumiei, spre şteargerea păcatelor, pentru jărtvirea Sa Să arătă.
27 Şi cumu-i rînduit oamenilor să moară de o dată, iară după acea-i giudeţul.
28 Aşa şi Hristos de o dată Să jărtvi, ca să ia păcatele a mulţi, a doa oară, fără de păcat, Să va arăta celora ce-L aşteaptă pre El, întru spăsenie.
