Noul Testament de la Bălgrad
Cartea lui Pavel Apostol la Evrei
Capitolul 2
Arată destoinicia învăţăturii lui Hristos, carea să cuvine a o asculta.
1 Pentr-aceaia să cuvine noao mai vîrtos a socoti acealea carele am auzit, ca nu cumva să ne deşertăm.
Dă-ne înainte pre Hristos, în loc de frate, carele au venit în trupul nostru, ca pentru mai lesne să ascultăm pre El.
2 Că de-au fost putearnic cuvîntul ce-au fost zis pre îngeri, şi toată călcarea legiei şi îndărăpnicia, plata dereaptă a simbriei au luat.
3 Cum vom scăpa noi, să vom lepăda spăsenie mare ca aceasta, carea dintîiu au început a să vesti pentru Domnul şi de la ceia ce ascultase pre El fu întărită noao?
4 Mărturisindu-le lor Dumnezău, cu seamne şi cu ciudesi şi cu multe fealiuri de puteri şi cu împărţirile Duhului Sfînt, după voia Lui.
5 Că nu puse Dumnezău lumea cea venitoare supt îngeri, despre carea grăim.
6 Iară mărturisit-au într-un loc oarecine zicînd: „Ce iaste omul de Te pomeneşti de el, au fiul omului, de-l socoteşti pre el?
7 Cu puţinel l-ai făcut mai mic pre el de îngeri, cu slavă şi cu cinste curuntu-ai pre el şi ai pus pre el spre faptele mînulor Tale.
8 Toate le-ai plecat supt picioarele lui”. Şi pentru c-au supus toate supt el, nemică n-au lăsat carele n-ară fi pus supt el, ce acum încă nu vedem să fie plecate toate lui.
9 Ce vedem pre Iisus, cu slavă şi cu cinste curunat, carele au fost puţinel mai mic de îngeri făcut, pentru patima morţiei, ca din mila lui Dumnezău să guste moarte pentru toţi.
10 Că să cuvenia acela pentru carele sînt aceastea toate şi pentru carele-s toate, aducînd mulţi fii întru slavă, începătoriul spăseniilor pentru patime a să sfinţi.
11 Că cine sfinţeaşte şi carii să sfinţescu, dintru unul sînt toţi; derept aceaia nu ni-i ruşine a-i chiema pre ei fraţi,
12 Zicînd: „Vesti-voiu numele Tău fraţilor miei, în mijlocul besearecii, lăuda-voiu pre Tine”.
13 Şi iarăşi: „Eu voi nădăjdui întru El”; şi iară: „Iată, eu şi coconii carii mi-au dat mie Dumnezău”.
14 Pentru că coconii sînt părtaşi trupului şi sîngelui, El încă aşijderea fu părtaş aceloraşi, ca pentru să răsipească pre acela pentru moarte, carele avea putearea morţiei, ce să zice diavolul.
15 Şi să sloboază pre ceia carii era de frica morţiei, în toată viaţa, robi.
16 Că n-au luat necicum pre îngeri, ce pre sămînţa lui Avraam au primit.
17 Pentr-aceaia au tribuit întru toate a să asămăna fraţilor, ca să fie milostiv şi preut credincios, într-acealea carele era înaintea lui Dumnezău, ca să şteargă păcatele oamenilor.
18 Că pentru că au păţit cînd au fost ispitit, poate fi agiutoriu şi celora ce să ispitescu.
