Noul Testament de la Bălgrad
Cartea lui Pavel Apostol la Evrei
Capitolul 11
Arată în cest cap, pînă în sfîrşenie, că părinţii în leage veache n-au dobîndit spăsenie de-aiurea, nece au fost dragi lui Dumnezău aimintrea, ce numai pren credinţă şi aceasta arată din multe pilde.
1 Iară credinţa-i adevărului celora ce nădăjduim şi arătătoare celora ce nu să văd.
2 Că pentr-aceasta cu mărturie îs frîmşăţaţi.
3 Din credinţă înţeleagem că-i întemeiată lumea cu cuvîntul lui Dumnezău, cum carele era nevăzute să fie văzute.
4 Avel, pren credinţă, mai scumpă jărtvă aduse lui Dumnezău, decît Cain, pentru care luo mărturie c-ară fi derept, mărturisind Dumnezău de darurile lui şi pentr-aceaia, mort, încă grăiaşte.
5 Pren credinţă fu răpit Enoh să nu vază moartea şi nu să află pentru că-l răpi pre el Dumnezău, că, mainte de răpirea lui, dobîndi mărturie c-au plăcut lui Dumnezău.
6 Iară fără credinţă nu poate fi să placă lui Dumnezău, că cine să apropie cătră Dumnezău cuvine-i-să să crează că iaste Dumnezău şi va da plată celora ce-L caută pre El.
7 Pren credinţă, Noe luo răspunsu de cealea ce încă nu să vedea, temîndu-să găti corabia, spre mîntuirea casei sale, cu care corabie păgubi lumea, şi dereptăţiei, care-i din credinţă, fu moştean.
8 Prin credinţă, Avraam chemat ascultă ca să meargă într-acel loc ce era să-l primească de moştenie, şi eşi neştiind unde mearge.
9 Prin credinţă, lăcui Avraam în pămîntul făgăduit, ca în pămînt strein, petrecînd în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cu moşteanii aceiaşi făgăduinţă.
10 Că aştepta oraşul ce avea temelie a căruia urzitoriul şi ziditoriul îi Dumnezău.
11 Prin credinţă, şi Sara stearpă luo puteare a primi sămînţă şi, după vreamia ei, născu, pentru că crezu că-i derept cela ce-i făgăduise.
12 Pentru că dintru unul şi acela încă-i mai mort, născură ca mulţimea stealelor ceriului şi ca năsipul nenumărat la margenea măriei.
13 După credinţă muriră aceştea toţi, neprimind făgăduinţa ce departe privindu-o după ce crezură şi o cuprinsără şi mărturisiră de sine că-s streini şi nimearnici pre pămînt.
14 Că cine zic aceastea, aiave arată că ei caută moşia.
15 Că de s-au vrut pomeni de ceaia din carea au eşit, fi-le-au vrut vreame a să înturna.
16 Iară acum, mai bună caută ce e cerească, pentr-acea nu-i ruşine lui Dumnezău a Să chema Dumnezăul lor, c-au gătit lor oraş.
17 Prin credinţă duse Avraam pre Isaac, cînd să ispiti şi unul născut ducea-l întru carele luoase făgăduinţele.
18 Cătră carele fu zis că „despre Isaac să va chema ţie sămînţa”.
19 Gîndind că din morţi încă-i putearnic Dumnezău a-l învia, de unde pre acela ca şi într-o pildă îl primi.
20 Prin credinţă de ceale venitoare, blagoslovi Isac pre Iacov şi pre Isav.
21 Pren credinţă, Iacov murind blagoslovi pre feciorii lui Iosif şi să rugă răzimat spre toiagul său.
22 Pren credinţă, Iosif, murind, de eşirea fiilor lui Israil pomeni şi de oasele lui porînci.
23 Pren credinţă, Moisi născut, ascunsu fu trei luni de părinţii săi, pentru că-l vedea că-i poroboc frumos, şi nu să temură de porunca craiului.
24 Pren credinţă Moisi, fiind mare, nu vru să să cheame fecior featei lui faraon.
25 Mai vîrtos alegîndu să rabde cu oamenii lui Dumnezău împreună, decît să aibă în vro vreame dulceaţa păcatelor.
26 Mai mare bogăţie socotind micşurarea lui Hristos, decît comoarăle eghipteanilor, că previa spre darea platei.
27 Pren credinţă, lăsă Eghipetul, netemîndu-să de mînia craiului, şi fu cu inimă tare şi c-ară vedea pre cel nevăzut.
28 Pren credinţă, făcu Paştile şi acea vărsare de sînge, ca să nu atingă pre ei, carele omorîia pre născuţii dentîi.
29 Pren credinţă, trecură Marea Roşie ca şi pre uscat, carea ispitindu-o eghipteanii să înecară.
30 Pren credinţă, căzu zidul Erehonului, încungiurîndu-l în şapte zile.
31 Pren credinţă, Rahava curvarea nu peri depreună cu necredincioşii, că primind cu pace iscoadele.
32 Şi încă ce voiu mai grăi? Că mi s-ară sfîrşi vreamia a grăi de Ghedeon, Varah, Samson, Eftai, David, Samoil şi de proroci,
33 Carii cu credinţa biuruit-au împărăţiei, făcut-au dereptate, luat-au făgăduinţele, închis-au gura leilor,
34 Stîns-au putearea focului, scăpat-au de ascuţişul armelor, din slabi s-au făcut putearnici, fură tari în războae, întors-au spre fugă şireagul streinilor.
35 Primiră muerile din viere morţii săi, iară unii s-au răstignir, nevrînd a să izbăvi, ca să dobîndească mai scumpă înviare.
36 Iară alţii, batgiocuri şi bătăi, ispită primiră, iară pespre aceastea, legături şi temniţe.
37 Bătură-i cu pietri, despicară-i, ispitiră-i, tăiaţi cu arme muriră, prebegiră în piei de oae şi de capră, părăsiţi, nevolnici şi rău supăraţi.
38 Cărora nu era lumea destoinică, în pustie rătăcind, în munţi, în peşteri şi în crepăturile pămîntului.
39 Şi aceştea toţi luară mărturie pren credinţă, nu dobîndiră făgăduinţa.
40 Că Dumnezău despre noi ceva mai bun au fost socotit, ca să nu să întregească fără de noi.
