Noul Testament de la Bălgrad
Cartea lui Pavel Apostol la Evrei
Capitolul 10
Jărtvele legei vechi arată că-s neputencioase.
1 Că leagea au fost umbra bunătăţilor venitoare şi n-au fost chip adevărat a lucrurilor, într-acealea jărtve pre carele în toţi anii jărtvia pururea, neceodată nu putea sfinţi pre ceia ce să apropia.
Că în toţi anii să înnoescu.
2 Că de-au vrut fi aimintrea, au vrut înceta de-a le aducerea, pentru că jărtvind, odată curăţiţi, neci un păcat mai mult n-are avea ştiinţă.
3 Iară într-aceastea face-să pomană de păcate în toţi anii.
4 Că nu poate luoa păcatele sîngele taurilor şi al ţapilor.
Iară una jărtva lui Hristos rămîne pînă în veac.
5 Derept aceaia întrînd în lume zice: „Jărtve şi daruri nu vruseşi, iară trup Mi-ai gătit.
Arată din mărturia lui David.
6 Arsele şi jărtvele pentru păcate nu le vruseşi.
7 Atunce ziş: „Iată viu (în începenia cărţiei scrisu-i despre Mine) să fac voia Ta, Doamne”.
8 Grăind mai sus că „Jărtvele şi darurile şi arsele pentru păcat nu le vruşi, nece Ţi-au plăcut Ţie” (Carele-s să aducu după leage)
9 Atunce zise: „Iată viu să fac voia Ta, Doamne, ia cel dintîiu să rămîe cel din apoi”.
10 Întru care voe sîntem sfinţiţi pentru jărtvirea trupului lui Iisus Hristos deodată.
11 Şi tot preutul, în toare zilele stînd slujind şi aceiaşi jărtve de multe ori aducînd, cealea ce nu pot luoa necedănăoară păcatele.
12 Iară acesta, una aducînd pentru păcate jărtvă în vecie, şiade de-a dereapta lui Dumezău.
13 Aşteptînd ce-i înainte, pînă să vor pune pizmaşii Lui razim picioarelor Lui.
14 Că cu o jărtvă isprăvi în veaci, carii era a să sfinţi.
15 Iară ne mărturiseaşte noao şi Duhul Sfînt, după ce au zis mainte:
16 „Aceasta e legătura ce voiu face cu ei după acealea zile, zice Domnul, da-voiu legile Meale întru inimile lor şi le voiu scrie întru mintea lor.
17 Şi de păcatele şi de strîmbătăţile lor nu Mă voiu pomeni mai mult”.
18 Iară unde iaste ertarea acestora, nu iaste mai mult jărtvă pentru păcate.
După aceaia ceartă pre-aceia.
19 Derept aceaia, fraţilor, avem îndrăznire a întra întru sfinţie, pentru sîngele lui Iisus Hristos.
20 Într-aceaia cale carea o au sfinţit noao, înnoită şi vie, pentru zaveasa c-i trupul Lui,
21 Şi preut mare, spre casa lui Dumnezău,
22 Să ne apropiem cu inimă curată şi cu îndrăznire deplin a credinţei, cu stropire curăţiţi inimile de ştiinţa rea.
23 Şi cu trupul spălat cu apă curată, să ţinem mărturia nădejdei noastre neclătită (că credinciosu-i Cela ce au făgăduit).
24 Şi să socotim unii pre alţi, ca să ne îndemnăm spre dragoste şi spre fapte bune.
25 Nelăsînd adunarea noastră, cumu-i năravul a unora, ce să îndemnăm unii pre alţi, şi pentr-aceaia mai vîrtos văzînd că să apropie aceaia zi.
26 Că de vom greşi ştiind, după ce am luat cunoştinţa adevărului, de-acie nu mai iaste jărtvă pentru păcate,
27 Ce-i aşteptarea groaznică a giudeţului, şi para focului carea va amistui pre îndărăptnici.
28 Cine va lepăda leagea lui Moisi, fără nece o milă, din doao au trei mărturisitori, moare.
Carii leapădă mila lui Hristos.
29 Cu cît vp să pare mai amară muncă a să cuveni celora ce calcă pre Fiul lui Dumnezău, şi sîngele păciei îl spurcă, pentru carele să sfinţise, şi duhul milei îl batgiocoreaşte? Că ştim cela ce au zis:
30 „A Mea-i izbînda, Eu voiu plăti”, zice Domnul. Şi iară: „Domnul va giudeca oamenii Săi”.
31 Groază-i a cădea în mîna Dumezăului viu.
32 Aduceţi-vă aminte de zilele de mainte întru carele, după ce vă luminaset, mare războiu a patemelor aţi răbdat.
33 Că într-un chip cu împutări şi cu scîrbe aţi fost minune, iară într-alt chip, fiind soţi celora ce păţia aşia.
34 Că şi în prisorile meale, cu mine depreună v-aţi mîhnit, şi răpirea avuţiei voastre cu bucurie o aţi primit, ştiind că voi aveţi avuţie mai bună şi rămîitoare în ceriu.
35 Nu lepădareţi derept aceaia îndrăznirea voastră carea are mare plată.
La săvîrşit dă-le înainte răbdarea.
36 Că răbdarea voa vi-i de lipsă ca, făcînd voia lui Dumnezău, să luaţi făgăduinţa.
37 Că încă puţinel şi neşchiţăl, şi cine-i venitoriu veni-va şi nu va pesti.
Care naşte din credinţă.
38 Iară dereptul din credinţă va via, iară cine să va apăra acela nu place inimiei meale.
39 Iară noi nu simtem aceia carii ne-am apăra spre perire, ce carii creadem spre prevegherea sufletului.
