Noul Testament de la Bălgrad
Cartea lui Pavel Apostol 2 la Timoteiu
Capitolul 2
Îndeamnă pre Timoteiu să ţie vitejie creştinească.
1 Tu derept aceaia, fiul mieu Timoteiu, întăreaşte-te pentru mila ce-i în Hristos Iisus
2 Şi carele ai auzit de la mine întru multe mărturii, aceastea le lasă pre oameni credincioşi carii-s harnici a învăţa şi pre alţii.
Luînd pildă.
3 Tu derept aceaia fii răbdătoriu ostenealei, ca bun viteaz a lui Iisus Hristos.
De la viteaji şi de plugari.
4 Nime cela ce vitejeşte nu să meastecă în lucrurile ceştii vieţi, ca să placă celuia ce l-au ales spre vitejie.
5 Că de să va şi lupta cineva, nu să va curuna, de nu va lupta cu de-adinsu.
6 Plugariul trebuiaşte să ostenească mainte, după aceaia va lua rodul.
7 Socoteaşte carele zic, dea-ţi derept aceaia Domnul înţeles întru toate.
8 Adu-ţi aminte că Hristos Iisus S-au sculat din morţi, carele-i din sămînţa lui David, după Evanghelia mea.
9 Pentru carele mă ostenescu pînă în prinsori, ca un făcătoriu de rău, ce cuvîntul lui Dumnezău nu e legat.
Arată că prinsoarea lui va fi de folos sfinţilor.
10 Derept aceaia toate le răbdu pentru aleşi, ca să dobîndească şi ei spăsenia carea e în Hristos Iisus, cu slava de vecie.
11 Credincios cuvîntu-i acesta că de-am murit cu El, depreună cu El vom şi via.
12 De vom răbda cu El, vom şi împărăţi, de-L vom tăgădui, El încă ne va tăgădui pre noi.
13 Să vom fi necredincioşi, iară El credincios rămîne, că pre Sine nu Să poate tăgădui.
14 Aceastea le ado aminte, mărturisind înaintea Domnului, să nu să lupte în cuvinte carele nu-s nece de un folos, ce întorcu ascultătorii.
După aceaia roagă pre Timoteiu să împarţă cuvîntul dereptăţiei cum să cuvine.
15 Nevoiaşte-te să stai ispitit înaintea lui Dumnezău şi lucrătoriu căruia nu-i e ruşine şi carele despică cu de-adinsu cuvîntul adevărăriei.
16 Iară strigările spurcate, lucrurile deşiarte conteneaşte-le, că spre mai mare necurăţie adaug.
Şi să să păzască de pilda necredincioşilor.
17 Şi cuvîntul lor paşte ca gangrena, din carii iaste Imenei şi Filit,
18 Carii de la dereptate rătăciră, zicînd că au trecut învierea şi întorc credinţa unora.
19 Iară temeiul lui Dumnezău stă întărit avînd această peceate, şti Dumnezău carii sînt ai săi; şi să să depearte de strîmbătate toţi varecine numeaşte numele lui Hristos.
20 Iară în casa mare nu-s numai vase de aur şi de argint, ce şi de lemnu şi de pămînt; şi unele-s de cinste, iară altele-s de micşurare.
21 Şi cine să va curăţi pre sine dintr-aceastia fi-va vas de cinste, sfinţit şi de folos Domnului şi gătit spre tot lucrul bun.
Şi toate să le facă cumu să cade.
22 Iară de poftele tinereaţelor fereaşte-te; ce îmblă după dereptate, în credinţă, în dragoste, în pace, cu ceia ce cheamă într-agiutoriu pre Hristos, cu inimă curată.
23 Iară întrebăturile nebune şi fără ispravă lapădă-le, ştiind că acealea nascu svade.
24 Iară sluga Domnului nu trebuiaşte să fie svadnic, ce blînd să fie cătră toţi, învăţătoriu şi răbdătoriu.
25 Cu blîndeaţe învăţînd pre ceia ce să protivescu, doară cîndva Dumnezău le va da lor pocaanie, de vor cunoaşte adevărul.
26 Şi vor scăpa den cursa diavolului, de carele au fost ţinuţi prinşi întru mintea lor, ca să facă voia lui.
