Noul Testament de la Bălgrad
Cartea lui Pavel Apostol 1 cătră Soluneani
Capitolul 2
Cu cît au propoveduit lor Evanghelia.
1 Că înşivă ştiţi, fraţilor, întrarea noastră la voi că nu fu deşartă.
2 Ce încă mainte, păţindu rău, şi dosădiţi fiind, cum ştiţi, întru Filipus, îndrăzneală avem întru Dumnezăul nostru a grăi voao Evanghelii lui Dumnezău, cu multă nevoinţă.
3 Că mîngîiarea noastră nu-i dintru înşălăciune, nice din necurăţie, nice din hiclenie.
4 Ce cum am plăcut lui Dumnezău, pre carii să încrează Evanghelia, aşa grăim, nu cum ară fi întru plăcearea oamenilor, ce lui Dumnezău celuia ce ispiteaşte inimile noastre.
Şi nice hasnă.
5 Că niceodată cu cuvînt cucearnic n-am fost, cum ştiţi, nice cu un prilej de lăcomie, Dumnezău-i mărturisitor.
Nice laudă şie n-au căutat.
6 Nice căutînd de la oameni laudă, nice la voi, nice de la alţii, putîndu fi voao cu greutăţi, ca apostolii lui Hristos.
7 Ce fum lini întru voi.
8 Cum aplecătoarea încălzeaşte feciorii ei, aşia cu poftă dorind de voi, vrînd a împărţi voao nu numai Evanghelia lui Dumnezău, ce încă şi sufletele noastre, pentru căce-aţi fi dragi noao.
9 Că vă puteţi aduce aminte, fraţilor, de osteneala noastră şi de supărare, că noaptea şi zua lucrîndu, ca să nu îngreoem nice pre unul de voi, propoveduit-am întru voi Evanghelia lui Dumnezău.
Aceasta cu ei mărturiseaşte.
10 Voi sînteţi mărturie şi Dumnezău, cum sfinţi direpţi şi nevinovaţi ne-am purtat întru voi carii creadeţi.
11 Cum ştiţi că pre unul fietecarele de voi, ca părintele pre fii săi, dojenitu-v-am şi v-am mîngîiat.
12 Şi v-am mărturisit ca să îmblaţi cum să cuvine lui Dumnezău celui ce v-au chemat pre voi întru a Lui împărăţie şi slavă.
13 Derept aceaia şi noi dăm har lui Dumnezău, neîncetat, că primind cuvîntul lui Dumnezău ce-aţi auzit de la noi, nu l-aţi luat ca cuvîntul oamenilor, ce (cum iaste adevărat) ca cuvîntul lui Dumnezău, carele şi lucrează întru voi carii creadeţi.
Cum şi ei au fost răbdurii în scîrbe; şi zice c-are vrea să vază pre ei bucuros.
14 Că voi, fraţilor, ţinut-aţi după besearecele lui Dumnezău carele-s în Iudea, întru Hristos Iisus, că aceale-aţi păţit şi voi de rudeniile voastre, cum şi acealea de jidovi.
15 Carii şi pre Domnul Iisus omorîră, şi pre prorocii Lui, şi pre noi goniră, şi lui Dumnezău nu-I plăcură şi cu toţi oamenii să protivesc.
16 Oprind pre noi să nu grăim ca să să spăsească, ca să-şi împle păcatele lor pururea, ce agiunsă mînia spre ei pînă în sfîrşit.
17 Iară noi, fraţilor, sărăciţi fără de voi, pînă în vreame de un ceas a nu vă vedea, însă nu în inimă, cu atîta mai vîrtos am jeluit a vedea faţa voastră, cu mare dor.
18 Pentru că vream a veni cătră voi (ales eu Pavel) o dată şi a doao oră, şi ne zminti pre noi Satana.
19 Că ce-i nădeajdea noastră sau bucuria sau stema slavei? Au nu voi, înaintea Domnului nostru Iisus Hristos, întru a Lui venire, sînteţi?
20 Că voi sînteţi slava noastră şi bucuria.
