Noul Testament de la Bălgrad
Cartea lui Pavel Apostol cătră Filipiseani
Capitolul 2
1 Derept aceaia, să aiste ceva mîngîiare în Hristos, şi mîngîiarea dragostei şi împreunarea duhului, şi de sînt îndurări şi milostivnicii,
Roagă-i să aibă mai vîrtos, despre toate smerenie.
2 Umpleţi bucuria mea, ca întru aceaia să vă înţelepţiţi, aceaiaşi dragoste avînd, cu o inimă aceasta înţelegînd.
3 Nemica făcînd cu prigoană, sau cu mărire deşartă, ce cu smerenie, unul pre alalt gîndind că-i mai cinstit de sine.
4 Nu socotireţi numai cineşi de ale sale, ce şi carele-s ale altora.
5 Deci aceasta înţelepciune să fie între voi, care au fost şi în Hristos Iisus.
Cu pilda lui Hristos.
6 Care fiind în fire dumnezeiască, nu-I păru răpitură a fi aseamenea cu Dumnezău.
7 Ce El în Sine Să deşărtă, luînd fire de slugă, aseamenea oamenilor făcut.
8 Şi aflîndu-Să în faţă ca un om, smeri-Se pre Sine, fiind îngăduitoriu pînă la moarte, însă pînă la moartea cruciei.
9 Şi pentru aceaia, Dumnezău pre Elu-L preînălţă şi-I dărui nume carele iaste preste tot numele.
10 Ca întru numele lui Iissu, tot genunchiul să să pleace, ale cereştilor şi pămînteştilor şi a celor dedesupt.
11 Şi toată limba să-L mărturisească, că-i Domnul Iisus Hristos, întru slava Tatălui Dumnezău.
12 Pentru aceaia, dragii miei, cum pururea aţi ascultat, nu numai cînd am fost de faţă, ce cu mult mai vîrtos cînd am fost departe, cu frică şi cu cutremur lucraţi spăsenia voastră.
13 Că Dumnezău iaste carele lucrează întru voi, şi să voiţi şi să previţi, după bună vrearea Lui.
14 Toate faceţi fără zavistii şi fără îndoituri.
15 Ca să fiţi neprepuşi şi întregi, feciorii lui Dumenzău, nevinovaţi, în mijlocul aceştii rude rea şi îndărăptnice, întu carii străluciţi ca neşte lumini în lume.
16 Cuvîntul vieţiei ţiind, întru lauda mea în zua lui Hristos. Că n-am alergat întru deşert, nece în deşărt m-am ustenit.
17 Deci, să m-aş şi jărtvi, asupra darului şi jărtvei credinţei voastre bucuru-mă şi mă veselescu voao tuturor.
18 Aşijderea şi voi vă veseliţi şi vă bucuraţi mie.
Făgăduiaşte lor că va tremeate lor curînd pre Timoteiu.
19 Că nădăjduescu, în Domnul Iisus, pre Timotei curund a-l tremite cătră voi, ca şi eu să fiu cu voe bună, ştiind ceale ce-s întru voi.
20 Că pre mine n-am carele, cu toată inima, să să grijască de voi.
21 Că toţi carele-s ale asle caută, iară nu carele sînt a lui Iisus Hristos.
22 Iară ispititura lui ştiţi, căce ca un fecior părintelui, cu mine sluji întru Evanghelie.
23 Deci pre acesta am nădeajde să tremeţu, numaidecît de voiu vedea carele-s pregiur de mine.
24 Ce mă nădăjduescu întru Domnul, cum şi însumi, curundu, voiu veni cătră voi.
25 Iară mai de treabă mi să păru Epafrodit fratele şi agiutătoriul şi soţul mieu, iară al vostru apostol şi slujitoriul treabei meale, să trimeţu cătră voi.
Spune pentru ce au zăbovit Epafrodit.
26 Pentru ce doria de voi toţi, şi tînjia, pentru c-aţi auzit că au fost bolnav.
27 Şi adevăr, bolit-au aproape de moarte. Ce Dumnezeu-l milui, nu numai pre el, ce şi pre mine, că nu cu scîrbă să-mi fie pre scîrbă.
28 Deci cum mai de grabă l-am tremes, ca văzîndu-l pre el, iară să vă bucuraţi, şi eu fără scîrbă să fiu.
29 Deci primiţi pre el întru Domnul, cu toată bucuria, şi pre unii ca aceştea la cinste să-i aveţi.
30 Căci pentru lucrul lui Hristos, tocma pînă la moarte să apropie, negîndindu-şi cu viaţa să împle a voastră lipsă, carea era de cătră slujba mea.
