Noul Testament de la Bălgrad
Cartea 2 lui Pavel Apostol cătră Corinteani
Capitolul 5
În acela lucru-i cuprinsu.
1 Că ştim noi că, de să va sparge cortul casei noastre pămîntesc, zidire de la Dumnezău vom avea, casă de vecie, nefăcută cu mîna, în ceriure.
2 Că de aceasta suspinăm, jăluind să ne îmbrăcăm întru sălaşul nostru cel den ceriu.
3 Că să ne vom îmbrăca, nu ne vom goli.
4 Iară carii sîntem în cest cort, suspinăm îngreuiaţi de carele nu vom să ne dezbrăcăm, ce pe deasupra să ne îmbrăcăm, ca muritoarea să fie înghiţit de viaţă.
5 Iară carele au făcut aceasta în noi, Dumnezău iaste, carele au şi dat noao arvuna Duhului.
De adevărătura nădeajdei a ispăsenii.
6 Derept aceaia, încrezîndu-ne pururea şi ştiind că sîntem nemearnici în trup, departe sîntem de la Domnul.
7 (Că pren credinţă îmblăm, nu pentru vedeare.
Pren credinţă.
8 Iară nădăjduim şi mai bine voim să ne dezbrăcăm den trup şi să meargem la Domnul a via.)
9 Pentru aceaia ne şi nevoim, şi în trup nemearnici fiind, şi din trup eşind, să plăcem Lui.
10 Că tuturor noao ni să cade a ne arăta înaintea giudeţului Hristos, ca să primească fiecine ce-au făcut în trup, au bine, au rău.
11 Ştiind derept aceaia frica Domnului, aducem oamenii la credinţă, iară lui Dumnezău arătaţi fum, şi nădăjduescu că ştiinţelor voastre încă vom fi aiave.
Nu să să trufească.
12 Că nu ne lăudăm pre noi iarăşi cătră voi, ce prilej dăm voao a vă lăuda de noi, ca să aveţi ce zice împrotiva celora ce caută în faţă slavă, nu den inimă.
13 Că să am nebunit, lui Dumnezău am nebunit, iară să sîntem cu mintea treazvă, voao sîntem.
Avînd pre Dumnezău şi săborul Lui, înaintea ochilor.
14 Că cea dragoste a lui Hristos ne împresoară pre noi,
15 Carii am rînduit aceasta, că deaca muri unul pentru toţi, iară toţi am fost morţi. Iară El pentru toţi au murit, ca ceia ce trăesc de-acii să nu viaze şieşi, ce Celuia ce-au murit pentru ei şi S-au sculat.
16 Pentru aceaia noi de acum pre nime nu ştim după trup; iară de am şi ştiut pre Hristos după trup, iară de acum nu-L ştim.
Toate în nemică le socoteaşte fără înnoirea vieţei lui Hristos.
17 Derept aceaia, carele e în Hristos, făptură de nou iaste; vechile trecură şi iată toate-s noao.
18 Iară aceastea-s toate de la Dumnezău, carele ne împăcă pre noi Şie, prin Iisus Hristos, şi ne deade noao slujirea împăcăriei.
19 Pentru că Dumnezău era întru Hristos, lumea împăcîndu-Şi Şie, nepuind lor greşalele lor, şi puse în noi acel cuvînt al împăcăriei.
20 Derept aceaia, în numele lui Hristos îmblăm în solie, cum v-are ruga Dumnezău pentru noi, rugămu-vă, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezău.
21 Că Cela ce nu ştia păcatul, pentru noi păcat Îl făcu pre El, ca să fim noi dereptatea lui Dumnezău întru El.
