Noul Testament de la Bălgrad
Cartea 2 lui Pavel Apostol cătră Corinteani
Capitolul 2
Mîntuiaşte-să că n-au putut veni.
1 Iară aceasta giudecaiu întru mineşi, cu întristare, să nu viu la voi.
Pre supt cumpăt îi dojăneaşte.
2 Că de voiu întrista eu pre voi, dară cine iaste să mă veselească, numai cel întristat de mine?
3 Şi scriş voao aceasta, ca nu, deaca voiu veni, să iau scîrbă de cealea ce mi să cădea a mă bucura, nădăjduindu-mă de voi de toţi, că bucuria mea, a voastră a tuturor iaste.
Şi arată că împreună cu ei să mîhneaşte.
4 Că den multă strînsoare şi întristare a inimii scriş voao, cu multe lacrăme, nu ca să vă mîhniţi, ce dragostea să cunoaşteţi carea am de îndestul cătră voi.
Aşa cît nu să poate veseli fără numai cu ceia ce să veselesc.
5 Iară de m-au întristat cineva, nu pre mine m-au întristat, ce numai cîtva ca să nu îngreuezu pre voi pre toţi.
Pre curvariul pre carele poruncise să-l dea Satanei.
6 Că destulu e unuia ca acestuia certarea aceasta carea e de la mulţi.
De să va pocăi roagă-i să-i dea ertăciune.
7 Cît împrotivă e mai vîrtos, să-i îngăduiţi şi să-l mîngîiaţi, ca nu cumva de mai multă scîrbă, să fie înghiţit, carele-i aşa.
8 Pentru aceaia rog pre voi, întăriţi cătră el dragostea.
9 Că pentr-aceasta am şi scris, ca să înţeleg ispita voastră, au sînteţi întru tot ascultători.
10 Iară cui veţi îngădui ceva, şi eu îngăduesc, că şi eu ce am îngăduit, căruia am îngăduit, pentru voi am făcut, înaintea feaţei lui Hristos, ca să nu fim cuprinşi de Satana.
11 Că ştim amegiturile lui.
12 Iară deaca veniu în Troada a propovedui Evanghelia lui Hristos, săveri că-mi era mie poarta deşchisă pren Domnul, nu avuiu răpaos sufletului mieu, neaflînd eu pre Tit, fratele mieu.
Pomenaşte de meargerea lui în Machedonia.
13 Ce luîndu-mi zuoa bună de la ei, eşiu în Machedonia.
14 Iară har fie lui Dumnezău, carele ne face în toată vreamea biruitori pren Hristos, şi miroseala cunoştinţii Lui, pren noi, în tot locul o au arătat.
15 Că sîntem bună mirizma lui Hristos lui Dumnezău întru cei spăsiţi şi întru cei periţi.
16 Acestora miroseala morţiei spre moarte, iară celora mirizma vieţii spre viaţă; şi la aceastea cine-i destoinic?
17 Că nu sîntem ca alţii mulţi, carii meastecă cuvîntul lui Dumnezău, ce-l grăim curat cumu-i de la Dumnezău, înaintea lui Dumnezău, în Hristos grăim.
