Noul Testament de la Bălgrad
Cartea 2 lui Pavel Apostol cătră Corinteani
Capitolul 12
Fără voe numără.
1 A mă lăuda nu mi să cuvine, că voiu veni la vederile şi la arătările Domnului.
2 Ştiu un om întru Hristos, mainte de patrusprăzeace ani (în trup, au afară de trup, Dumnezău ştie) fiind răpit unul ca acesta, pînă la al treile ceriu.
Arătăturile.
3 Şi ştiu pre un om ca acela (să e în trup, au afară de trup, nu ştiu, Dumnezău ştie,)
Făcute lui de la Dumnezău.
4 Că fu răpit în Raiu, şi au auzit cuvinte nespuse, carele nu e slobod omului să le grăiască.
5 De unul ca acesta mă laud; iară de mine nu mă laud, fără numai de nepotinţele meale.
Pentru carele măcar să n-ară putea lăuda, ce încă nu să laudă.
6 Că de voiu vrea să mă laud, nu voiu fi nebun, că adevărat zic, puţineale grăescu, să nu cugete cineva de mine, mai asupra de cum mă veade, sau aude ceva de la mine.
7 Şi cu mărirea arătărilor să nu mă foarte încrez, dată mi-e strămurare înfiptă în trupul mieu, îngerul Satanei, să mă bată preste obraz, ca să nu mă încrez.
8 Pentru aceasta, de trei ori rugaiu pre Domnul ca să-l delunge de mine.
9 Şi-mi zise: Destul ţi-e mila Mea, că putearea Mea pentru slăbiciunea să isprăveaşte. Derept aceaia mă voiu lăuda mai vîrtos întru slăbiciunile meale, ca să sălăşuiască întru mine putearea lui Hristos.
Ştiind slăbiciunea sa.
10 Pentr-aceaia mă dezmierdu întru slăbiciuni, întru dosade, în lipse, în goniri, în strîmturi pentru Hristos: cîndu-s slab, atuncea sînt tare.
Şi ceasta silă mi-e pusă să mă neînţelepţesc, văzînd că ei să asamănă oamenilor celor pohtitori de cinste, pentru carea să înstrinează de cătră Hristos.
11 Fuiu fără minte lăudîndu-mă, voi m-aţi silit pre aceaia, mie mi să cădea să mă lăudaţi voi, că în nemică nu fuiu mai mic decît apostolii cei mari, săva că nemică sînt.
12 Că seamnele apostolului făcute-s întru voi, cu toată răbdarea, pren seamne şi minuni şi puteri.
13 Că ce e întru care aţi fi mai mici de alte săboară, fără numai că eu n-am asuprit pre voi? Îngăduiţi-mi această greşală.
14 Iaca, a treia oară încă-s gata a veni la voi, ce nu voiu dodei pre voi, că nu caut ale voastre, ce pre voi, că nu să cade feciorii să strîngă comoară părinţilor, ce părinţii, feciorilor.
15 Iară eu bucuros cheltuesc şi mă voiu cheltui şi pre mine, pentru sufletele voastre, săva că vîrtos iubind pre voi, puţinel mă iubit.
16 Ce fie aşa, eu n-am îngreuiat pre voi, ce fiind măestru, cu măestrie am prinsu pre voi.
17 Au doară pre cineva den cei trimişi la voi, am luat mită de la voi?
18 Rugat-am pre Tit, şi cu el am trimes pre fratele. Au doară au jăhuit pre voi Tit? Au nu cu acelaşi duh am îmblat? Şi au nu într-o urmă?
19 Au pare-vă-să că ne apărăm înaintea voastră? Înaintea lui Dumnezău, întru Hristos, grăim, iară aceastea toate, dragii miei, pentru a voastră întrămătură.
20 Că mă tem să nu cumva, deaca voiu veni, să vă aflu pre voi cum n-aş vrea; şi eu încă să nu mă aflu de voi, cum n-aţi vrea. Să nu cumva să fie pîri, prigoane, urgii, mînii, clevete, şopte, netocmiri, gîlceave.
21 Să nu iară, deaca voiu veni, să mă pleace Dumnezăul mieu între voi, şi să plîng pre mulţi carii au greşit mainte şi nu să pocăiră de necurăţii şi de curvie şi de spurcăciuni carele făcură.
