Noul Testament de la Bălgrad
Cartea 2 lui Pavel Apostol cătră Corinteani
Capitolul 11
Pentru mare dragostea lui în corinteani să sileaşte a mărturisi de sine.
1 Să aţi fi răbdat puţin nepreceaperii meale, ce încă răbdaţi-mi.
2 Că pohtescu pre voi, cu rîvnă dumnezeiască, că logodiu pre voi ca pre o fată curată, să o dau bărbatului, adecă lui Hristos.
3 Ce mă tem, să nu cumva, cum au înşălat cel şarpe pre Evva, cu hicleşugul lui, aşa să nu să înstreineaze şi minţile voastre den blînzia carea iaste întru Hristos.
4 Că de ară veni cineva să propoveduiacă pre alt Iisus, pre carele n-am propoveduit, sau de aţi luoa alt duh, carele n-aţi luat, sau altă evanghelie, carea n-aţi primit, acela adevăr l-aţi suferi.
Şi a povesti laudele lui.
5 Că aşa gîndesc, că nu-s cu nemică mai mic de cei apostoli mai mari.
6 Să şi sînt prost în cuvînt, iară în ştiinţă nu-s prost, ce de tot ne-am arătat aiave de toate, la voi.
7 Au păcat am făcut, smerindu-mă, ca voi să vă înălţaţi? Şi că în dar am propoveduit voao Evanghelia lui Dumnezău.
8 Alte săboară am jăhuit, luînd de la ei plată, ca să slujesc voao, şi fiind între voi, fost-am în lipsă, şi pre nime nu asupriu.
Ustenit-au pentru ei, fără plată.
9 Că lipsa mea împlură fraţii, deaca veniră den Machedonia, şi în toate mă ţînuiu voao fără supărare, şi mă ţiu.
10 Iaste adevărul lui Hristos întru mine, că lăudarea aceasta nu să va astupa întru mine, întru laturile Ahaiei.
11 Că ce? Au că nu iubesc pre voi? Dumnezău ştie.
12 Iară care fac şi voiu face, ca să taiu prilejul acelora ce pohtesc prilej, ca întru cealea ce să laudă, să să afle ca şi noi.
Să nu cumva să fie în ceva, mai mari de el, apostolii minciunoşi.
13 Că apostolii ca aceştea minciunoşi, lucrători înşălători, închipuescu-să apostolilor lui Hristos.
14 Şi nu e minune că însuşi Satana să schimbă în chip de îngerul luminei.
15 Deci nu e lucru mare, de să schimbă slujitorii lui, ca slujitorii dereptăţiei, cărora le va fi sfîrşănia după faptele lor.
16 Iară grăesc, nime să nu-i pae a fi eu fără minte, iară aimintrea primiţi-mă ca pre un neînţelept, ca să mă laud şi eu ceva.
17 Ce zic, nu zic după Domnul, ce ca un neînţelept întru această laudă a îndrăznirei.
18 Pentru că mulţi să laudă după trup, şi eu mă laud.
19 Că bucuroşi suferiţi pre cei neînţelepţi, voi fiind înţelepţi.
20 Că suferiţi pre aceia carii vă duc pre voi supt robie, varecine vă mănîncă, varecine ia plată, varecine să înalţă, varecine vă bate preste faţă.
21 De dosadă grăesc, cum am fi fost slabi, în ceastă parte.
Pre carii cu mult i-au întrecut cu laudă adevărată.
22 Jidovi sînt? Şi eu încă-s. Izrailteani sînt? Şi eu încă-s. Sămînţa lui Avraam sînt? Şi eu încă-s.
23 Slugile lui Hristos sînt? (Neînţelept grăescu:) Mai asupră eu; întru usteneale mai multe, în bătăi mai asupră, în temniţe mai asupră, în perirea de moarte, de multe ori.
24 De la jidovi, de cinci ori cîte patruzeci de bătăi, fără una, am luat.
25 De trei ori, cu toiage fuiu bătut, de o dată cu pietri mă bătură, de trei ori, în răsipirea coarbiei, noaptea şi zuoa, întru adîncul măriei, fuiu.
26 Călătoriu de multe ori, în periri de rîure, în perire de tîlhari, în perire de la rudele meale, în perire de păgîni, în perire în oraşure, în perire în pustii, în perire în mare, în perire între fraţi minciunoşi.
27 În usteneală şi în supărare, în prevegheri de multe ori, în foame şi în seate, în post de multe ori, în frig şi goliciune.
28 Fără cealea ce-s den afară, ca un şireag mă împresoară, în toate zilele, grija de toate săboarăle.
29 Cine să supără, de nu mă supăr eu? Cine să săblăzneaşte, ca eu să nu mă amărăsc?
30 De mi să cade a mă lăuda, de slăbiciunea mea mă voiu lăuda.
31 Dumnezău şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, carele e bine lăudat în veaci, şti că nu mînţu.
32 În Damasc cine era spre limbi căpitan a lui Aret craiu, păzia oraşul damasţeanilor, vrînd să mă prinză.
33 Şi pre o fereastră, într-o coşniţă, cu funea preste zid, fuiu slobozit, şi aşia le scăpaiu den mîini.
