Noul Testament de la Bălgrad
Cartea 2 lui Pavel Apostol cătră Corinteani
Capitolul 1
1 Pavel, apstol al lui Iisus Hristos, den voia lui Dumnezău, şi Timoteiu fratele, săborului lui Dumnezău carele iaste în Corint, împreună cu toţi sfinţii carii sînt în toată Ahaia.
2 Milă voao şi pace de la Dumnezău, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos.
3 Blagoslovit Dumnezău şi Tatăl al Domnului nostru Iisus Hristos, tatăl milelor şi Dumnezăul a toată mîngîiarea.
Înceape de lauda scîrbelor lui.
4 Carele mîngîe pre noi în toată scîrba noastră, cum să putem şi noi mîngîia pre carii sînt întru toată scîrba, cu mîngîiarea cu carea ne mîngîie pre noi Dumnezău.
5 Pentr-aceaia, cum s-au înmulţit patimele lui Hristos întru noi, aşa şi pentru Hristos, să înmulţească mîngîiarea noastră.
6 Derept aceaia, de ne supărăm, pentru a voastră mîngîiare şi spăsenie ne supărărăm; sau să mîngîiare şi ispăsenie primim, pentru a voastră mîngîiare primim, carea va fi în voi, pentru răbdarea supărărilor, carele şi noi păţim. Şi nădeajdea noastră vîrtoasă
7 Ştiind că voi cum sînteţi soţii supărărilor, aşa veţi fi şi soţii mîngîerii.
Spunînd ce au păţit în Asia.
8 Că nu vom să nu ştiţi voi, fraţilor, de scîrba noastră carea fu noao în Asia, că noi asupră de putearea noastră eram îngreuiaţi, aşa cît n-aveam nădeajde nece să mai trăim noi.
9 Atîta cît şi întru noi sfătuisem că ni-e a muri, ca să nu ne nădăjduim în noişi, ce în Dumnezău, cela ce scoală morţii.
Şi cum l-au izbăvit Dumnezău.
10 Carele dentr-atîta perire ne-au răpit şi ne-au izbăvit; întru carele şi nădăjduiam că iară ne va izbăvi,
11 Agiutorînd şi voi pentru noi, cu rugăciunea, că darul de la feaţe multe-i dat noao, ca pren mulţi să să mulţemească pentru noi.
12 Că lauda noastră aceasta iaste, mărturia ştiinţei noastre că în blîndeaţe şi în dereptatea lui Dumnezău, nu cu mîndrie trupească, ce cu mila lui Dumnezău, am trăit în lume şi mai mult întru voi.
13 Că nu scriem voao altele, ce cealea carele cetiţi şi înţeleageţi, şi am nădeajde că şi pînă în sfîrşit veţi înţeleage aceastea.
14 Cum aţi şi înţeles pre noi în varecît, că noi sîntem lauda voastră, cum şi voi a noastră, în zuoa Domnului Iisus.
15 Şi cu această nădeajde, vruiu să viu mainte la voi, ca să aveţi a doao milă.
16 Şi pentru voi a treace în Machedonia şi iară den Machedonia a veni la voi, şi să mă petreaceţi voi în Iudea.
Şi spune că nu cum ară fi om nestătătoriu în cuvînt n-au venit la ei.
17 Iară aceasta vrînd, au doară nu mi-am stătut în cuvînt? Carele isprăvesc, trupeaşte isprăvesc? Ca să fie la mine aceaia aşa, şi nu.
18 Iară dereptu e Dumnezău şi şti cuvîntul nostru, că n-au fost la voi cuvîntul nostru aşa, şi nu.
19 Că Fiul lui Dumnezău, Iisus Hristos, carele e între voi de noi propoveduit, pren mine şi Siluan şi Timoteiu n-au fost aşa, şi nu, ce aş-au fost întru El.
20 Că au cîte-s făgăduialele lui Dumnezău, întru El sînt aşa, şi întru El amin, spre slavă lui Dumnezău, pentru noi.
21 Iară cine întăreaşte pre noi cu voi întru Hristos, şi cine ne-au unsu pre noi, Dumnezău-i.
22 Carele ne-au şi sămnat pre noi şi deade arvuna Duhului întru inimile noastre.
23 Iară eu mărturisitoriu, pre Dumnezău chem spre sufletul mieu, că eu pentr-aceaia n-am venit în Corint, ca să cruţ pre voi.
24 Nu ca să domnim spre credinţa voastră, ce fiind agiutoriu bucurii voastre, cu credinţă staţi.
