Noul Testament de la Bălgrad
Cartea 1 lui Pavel Apostol la Corinteani
Capitolul 7
Învaţă de căsătorie.
1 Iară de carele-i scriset, bine e omului de muiare să nu să atingă.
2 Ce pentru curvia, fietecarele muiarea lui să aibă şi fietecare muiare bărbat să aibă.
3 Bărbatul muerii cu ce e deatoriu, să-i dea; aşijderea şi muiarea, bărbatului.
Carea-i rînduită pentru să nu fie curvie.
4 Muiarea cu trupul ei nu biruiaşte, ce bărbatul; aşijderea şi bărbatul, cu trupul lui nu biruiaşte, ce muiarea.
5 Nu vă ferireţi unul de alalt, fără numai dentr-o voe, pînă la o vreame, pînă veţi fi cuprinşi întru post şi întru rugăciune şi iară să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească pre voi Satana, pentru nerăbdarea voastră.
6 Iară aceasta grăesc ca din sfat, iară nu din poruncă.
7 Că aş vrea toţi oamenii să fie cumu-s şi eu, ce fietecarele are darul său, de la Dumnezău, unul aşa, iară altul într-alt chip.
8 Grăesc, derept aceaia, necăsătoriţilor şi văduilor: bine ară fi lor să rămîe ca şi eu.
9 Iară să nu să vor putea răbda, să să căsătorească, că mai bine iaste a să căsători, decît să arză.
Şi căsătorii să nu să desparţă.
10 Iară celora ce sînt în căsătorie poruncescu-le, nu eu, ce Domnul, muiarea de bărbat să nu să desparţă.
11 Iară de să va şi despărţi, să rămîe nemăritată, sau să să împace cu bărbatul; şi bărbatul pre muiare să nu o lase.
12 Iară altora eu grăsc, însă nu Domnul. Să are vrun frate muiare necredincioasă, şi ia va voi să vieţuiască cu el, să nu o lase pre ia.
13 Şi muiarea, de are bărbat necredincios, şi el îi va fi voia să lăcuiască cu ia, să nu-l lase pre el.
14 Că să sfinţeaşte bărbatul necredincios pentru muiarea credincioasă şi să sfinţeaşte muiarea necredincioasă, în bărbatul credincios, că de-ară fi aimintrea, feciorii voştri necuraţi ară fi, iară acum sfinţi sînt.
15 Iară de să va despărţi cel necredincios, despărţit să fie: că-i supus slujbei fratele sau sora într-aceastea, că pre pace chemă pre noi Dumnezău.
16 Că ce ştii, muiare? Au spăsi-ţi-vei bărbatul? Sau de unde ştii, bărbatule, că-ţi vei spăsi muiarea?
17 Însă fietecăruia, cum i-au împărţit Dumnezău, şi fietecarele, cum l-au chemat Domnul, aşa să îmble, şi cum în toate săboarăle învăţ.
Învaţă pre fietecarele să să agiungă cu soartea lui.
18 Să-i cineva chemat, tăiat împregiur? Să nu pohtească netăiare împregiur. În netăiare împregiur să-i chemat cineva, să nu să tae împregiur.
19 Tăiarea împregiur nemică iaste şi netăiarea împregiur nemică iaste, ce păzirea poruncelor lui Dumnezău.
20 Fietecine, în ce chemare e chemat, întru aceaia să petreacă.
21 Slugă eşti chemat? Nu gîndi, ce să poţi fii şi slobod, mai bine trăiaşte cu aceaia.
22 Că cela ce e chemat în Domnul, slugă, slobodnic Domnului iaste; aşijderea şi cel chemat slobod, slugă lui Hristos iaste.
23 În preţ sînteţi cumpăraţi, nu fireţi slugi oamenilor.
24 Fietecarele întru ce e chemat, fraţilor, întru aceaia să rămîe înaintea lui Dumnezău.
Arată pentru ce să rămîne în vergurie, ce să zice fără căsătorie.
25 Iară de verguri, poruncă de la Domnul n-am, ce sfat dau, cum am dobîndit milă de la Dumnezău să-i fiu credincios.
26 Iară pare-mi aceasta a fi bine, pentru lipsa carea iaste, că bine iaste omului a fi aşa.
27 Legat eşti muerii? Nu căuta despărţire. Dezlegatu-te-ai de muiare? Nu-ţi căuta muiare.
28 Iară de te-ai însurat, n-ai greşit; şi de s-au măritat vergura, n-au greşit, ce scîrbă vor avea aceştea în trup, iară eu voesc voao.
29 Iară aceasta zic, fraţilor, că vreamea scurtă iaste, aşa cum cine au mueri, să fie ca şi că n-ară avea.
30 Şi ceia ce plîng, cum n-are plînge, şi cei ce să bucură, cum nu s-ară bucura; şi cei ce cumpără, cum n-ară birui.
31 Şi cei ce trăesc cu ceastă lume, cum n-ară trăi, că treace-va chipul lumii aceştiia.
32 Vreare-aş să fiţi voi fără grijă; carele e fără căsătorie să grîjaşte de ale Domnului, cum să placă Domnului.
33 Iară cela ce e însurat gîndeaşte-să de-ale lumii, cum să placă mueriei.
34 Că muiarea nemăritată şi vergura să grijaşte de ale Domnului, ca să fie sfîntă şi în trup şi în suflet, iară carea e măritată, grijaşte-să de-ale lumiei, cum să placă bărbatului.
Şi cărora să cuvine a să căsători.
35 Iară aceasta zic pentru al vostru folos, nu ca să puiu voao cursă, ce cu cuviinţă şi cu cinste să vă apropiaţi de Domnul, fără împiedecare.
36 Iară cine-i va părea fără cuviinţă de fata lui, deaca-i trec tinereaţele şi-i trebuiaşte a fi aşa: ce-i e voia să facă, nu greşaşte: mărite-se.
37 Iară cine stă vîrtos în inima lui, neavînd nevoe, şi-şi are în puteare voia sa, şi aceasta au orîndit întru inima lui să-şi ţie vergura sa, bine face.
38 Derept aceaia, cine o mărită bine face; iară cela ce nu o mărită mai bine face.
39 Muiarea legată iaste den leage, în cîtă vreame trăiaşte bărbatul ei, iară deaca moare bărbatul ei, slobodă iaste, după carele va vrea să să mărite, numai în Domnul.
40 Iară mai fericită iaste de va rămînea aşa, după sfatul mieu, că îmi pare a avea şi eu Duhul lui Dumnezău.
