Noul Testament de la Bălgrad
Cartea 1 lui Pavel Apostol la Corinteani
Capitolul 2
1 Iară eu cînd am venit cătră voi, fraţilor, n-am venit cu cuventele măiastre şi înfrîmţeşate, vestind voao mărturia lui Dumnezău.
Propovedania sa o aduce în pildă.
2 Că n-am rînduit nemică să ştiu întru voi, numai pre Iisus Hristos şi pre Elu-L răstignit.
3 Şi eu am fost în slăbiciune şi în frică şi în tremur mare între voi.
De oameni lăpădată.
4 Şi cuvîntul mieu şi propovedania mea, nu întru cuvinte amegitoare a înţelepciunii omeneşti, ce întru arătarea duhului şi a puterii,
5 Cum credinţa voastră să nu stea den mîndria oamenilor, ce den putearea lui Dumnezău.
6 Însă înţelepciune grăim întru cei deplin, însă nu înţelepciunea ceştii lumi, nece a domnilor veacului acestuia, carii-s peritori.
Iară cu putearea lui Dumnezău întărită pren Duhul Sfînt.
7 Ce grăim înţelepciunea lui Dumnezău, întru taina cea ascunsă carea o rîndui Dumnezău, mainte de veac, întru slava noastră,
8 Carea nime den domnii veacului acestuia nu o înţelease, că să o ară fi înţeles n-ară fi răstignit pre Domnul slavei.
9 Ce cumu-i scris, „Carele ochiul n-au văzut şi ureachia n-au auzit şi la inima omului n-au străbătut, carele au gătit Dumnezău celor ce iubesc pre El”.
10 Iară noao Dumnezău ne-au arătat pren Duhul său, că Duhul toate cearcă, încă şi adîncurile lui Dumnezău.
11 Că cine ştie den oameni cealea ce sînt în om, fără numai sufletul omului carele e în el? Aşa şi acealea carele-s ale lui Dumnezău, nime nu le ştie, fără numai Duhul lui Dumnezău.
12 Iară noi n-am luat duhul lumii, ce Duhul carele e de la Dumnezău, ca să ştim cealea ce sînt de la Dumnezău dăruite noao.
13 Carile şi grăim, nu cu cuvinte pre carele învaţă mîndria omenească, ce pre carele învaţă Duhul Sfînt, sufleteştile cu ceale sufleteşti împreunîndu-le.
Derept aceaia arată că nu stă în putearea trupească propovedania Evangheliei.
14 Iară omul trupesc nu poate cuprinde acealea carele sînt a Duhului lui Dumnezău, că lui i să par nebunie şi nu le poate înţeleage, căce sufleteaşte să giudecă.
15 Iară sufletescul toate le giudecă, iară însuşi, de nime nu să giudecă.
16 Că cine poate înţeleage mintea Domnului şi cine învaţă pre El? Iară noi mintea lui Hristos o avem.
