Noul Testament de la Bălgrad
Cartea 1 lui Pavel Apostol la Corinteani
Capitolul 11
Samnă pre corinteani că, în săborul sfînt, să ruga bărbaţii cu capetele acoperite.
1 Îmblaţi în urma mea, cum şi eu în a lui Hristos.
2 Iară laud pre voi, fraţilor, că de toate de ale meale v-aţi pomenit, şi cum am dat voao rînduialele meale, ţineţi.
3 Iară voiu să ştiţi voi, că a tot bărbatul, cap îi iaste Hristos, iară capul muerii iaste bărbatul, iară capul lui Hristos iaste Dumnezău.
4 Tot bărbatul rugîndu-să au prorocind, cu capul acoperit, grozăveaşte capul lui.
5 Toată muiarea rugîndu-să sau prorocind, cu capul dezvălit, grăzăveaşte capul ei, că una iaste ca şi cum ară fi tunsă.
Iară muerile cu capetele descoperite.
6 Că de nu să învăleaşte muiarea, să să tunză, iară să-i grozav muerii să să tunză sau să să rază, să să învălească.
Carea nu să cuvenia.
7 Că bărbatului nu i să cuvine să-şi coapere capul, chipul şi slava lui Dumnezău fiind, iară muiarea slava bărbatului iaste.
8 Că nu iaste bărbatul den muiare, ce muiarea den bărbat.
9 Căce nu-i făcut bărbatul pentru muiare, ce muiarea pentru bărbat.
10 Derept aceasta trebuiaşte muiarea să aibă puteare în cap, pentru îngerii.
11 Însă nece bărbatul fără muiare, nece muiarea fără bărbat, în Domnul.
12 Că cumu-i muiarea den bărbat, aşa ţi bărbatul pentru muiare, iară toate-s de la Dumnezău.
13 Întru voi înşivă giudecaţi, au nu-i stă grozav muerii dezvălită, să să roage lui Dumnezău?
14 Au nu şi firea învaţă pre voi, că bărbatul de-şi lasă părul să crească, necuviinţă-i iaste lui.
15 Iară muiarea de-şi lasă părul, cuvine-să ei, că părul îi e dat ei în loc de învălitoare.
16 Iară de să veade cineva prigonitoriu, noi obiceaiu ca acesta n-avem, nece săboarăle lui Dumnezău.
17 Iară aceasta poruncescu, nu laud, că nu spre bine, ce spre mai rău, vă adunaţi.
18 Că întîiu cînd vă adunaţi voi în săbor, auz între voi sfade fiind, şi o parte crez.
19 Că trebuiaşte şi eresuri să fie întru voi, ca cei ispitiţi să fie arătaţi întru voi.
20 Pentr-aceaia, cînd vă adunaţi împreună, nu iaste a mînca cina Domnului.
Şi mesteca ospăţul dinafară cu cina Domnului.
21 Că fietecine mănîncă mainte cina lui, şi unul e flămînd, iară altul e beat.
22 Au doară n-aveţi case să mîncaţi şi să beaţi? Sau de săborul lui Dumnezău vă scîrbiţi, şi ruşinaţi pre ceia ce n-au? Ce voiu zice voao? Laud pre voi? E! în ceasta nu vă laud.
Pentr-aceaia arăta rînduiala cinei, cum o au rînduit Hristos.
23 Că eu luaiu de la Domnul Iisus, carea am şi dat voao; în noaptea în carea fu vîndut, luo pîine.
24 Şi, dînd har, frîmse şi zise: „Luaţi, mîncaţi, acesta iaste trupul Mieu, carele să frînge pentru voi, aceasta faceţi în pomeana Mea”.
25 Aşijdere şi păharul, după ce cină, zicînd: „Acesta păhar leagea cea noao iaste, în sîngele Mieu; aceasta faceţi, vare de cîte ori veţi bea, întru pomeana Mea”.
26 Că vare de cîte ori veţi mînca pîinea acesta şi veţi bea păharul acesta, moartea Domnului vestiţi, pînă va veni.
27 Pentr-aceaia varecine va mînca pîinea aceasta sau va bea păharul Domnului, nedestoinic, vinovat va fi trupului şi sîngelui Domnului.
28 Iară să să ispitească omul pre sine, şi aşa den pîinea aceaia să mănînce şi din păhar să bea.
29 Că cela ce mănîncă şi bea nedestoinic, osîndă şie mănîncă şi bea, nealegînd trupul Domnului.
30 Derept aceaia, sînt întru voi mulţi slabi şi beteagi, şi au adurmit mulţi.
31 Că de ne-am giudeca noi pre noişi, nu ne-am osîndi.
32 Iară cînd ne giudecăm, de la Domnul ne învăţăm, ca să nu ne osîndim cu lumea.
33 Derept aceaia, fraţii miei, cînd vă adunaţi să mîncaţi, unul pre alalt aşteptaţi.
34 Iară de flămînzeaşte cineva, acasă să mănînce, ca să nu vă adunaţi la osîndă. Iară altele, cînd voiu veni, voiu tocmi.
