Noul Testament de la Bălgrad
Cartea lui Pavel Apostol la Rîmliani
Capitolul 7
Spune ce-i a nu fi mai mult supt leage.
1 Au nu înţeleageţi, fraţilor, (că celora ce ştiu leagea grăescu), că leagea domneaşte spre om, pînă viază?
Luînd pildă den cunoştinţa legiei.
2 Că muiaria dată supt biruinţa bărbatului, trăindu-i bărbatul, legată iaste legiei, iară deaca moare bărbatul ei, să dezleagă de leagea bărbatului.
3 Iară fiindu-i bărbatul viu, curvă să chiamă să va fi muiare altui bărbat, iară deaca moare bărbatul ei, slobodă iaste de leage, ca să nu fie ia curvă, să va fi altui bărbat.
4 Derept aceaia, fraţii miei, şi voi sînteţi morţi legiei în trupul lui Hristos, ca să fiţi voi altuia, Aceluia carele S-au sculat den morţi, ca să aducem rod lui Dumnezău.
5 Că fiind în trup, patimele păcatelor carele era pren leage via întru părţile trupului nostru, ca să facă roadă morţiei.
6 Iară acum ne-am slobozit de leage, murind El, întru carea eram ţinuţi să slujim noi întru noirea duhului şi nu întru vechitura scripturiei.
Şi aceaia nu zice spre băsăul legiei.
7 Iară ce vom zice: au leagea păcatu e? Ba nu. Încă păcatul n-am ştiut, fără numai pren leage, că pohta n-am vrut şti, să n-au vrut leagea zice, să nu pohteşti.
8 Ce păcatul, luînd prilej pentru poruncă, făcu întru mine toată pohta.
9 Că fără de leage, păcatul era mort, iară eu eram viu fără leage oarecînd, iară venind porunca, păcatul învie, iară eu muriu.
10 Şi să află acea poruncă carea era spre viaţă, aceasta-mi căzu spre moarte.
11 Că păcatul luînd în prilej, pentru cea poruncă, mă amegi pre mine, şi cu aceaia mă omorî.
12 Derept aceaia, leagea e sfîntă şi porunca aceaia încă e sfîntă şi dereaptă şi bună.
13 Derept aceaia, ce e bun îmi fu mie moartea? Departe fie; ce încă păcatul mie moarte-mi fu să să arate păcatul mie, că pentru cel ce-i bun mie-mi făcu moarte, ca să fie păcatul în mine foarte mare, pentru acea poruncă.
Şi pentru vina noastră.
14 Că ştim că leagea iaste sufletească, iară eu trupescu sînt, vîndut supt păcat.
Să cază în moarte.
15 Că ce fac nu înţeleg, că nu fac carea voesc, ce carea urăscu aceaia fac,
16 Iară de fac carea nu voiu, laud leagea că-i bună.
Carele era dată în viaţă.
17 Acum, derept aceaia, mai mult nu fac eu aceaia, ce păcatul ce viază întru mine.
18 Că ştiu că nu vieţuiaşte întru mine (ce să zice în trupul mieu) ce e bun; că voe am spre bine, iară a-l isprăvi, nu pociu.
19 Că nu fac binele carele aş vrea, ce răul carele nu voiu acela fac.
20 Iară de fac eu aceasta caria nu voiu, nu fac eu aceaia, ce păcatul carele vieţuiaşte în mine.
De acolea treace la arătarea luptei ce-i între trup şi între suflet.
21 Derept aceaia, aflu în mine, vrînd a face bine, pusă ceastă leagea că de mine s-au lipit rău.
22 Că mă bucur legiei lui Dumnezău, după omul cel denlăuntru.
23 Ce văz derept aceaia altă leage, întru închieturile meale, oştind împrotiva legiei minţei meale şi dînd pre mine rob legiei păcatului, care e întru mădulările meale.
24 O, eu om nevolnic, cine mă va izbăvi pre mine de trupul morţii aceştia?
25 Dau har lui Dumnezău, pentru Iisus Hristos, Domnul nostru; derept aceaia eu, cu mintia mia, slujescu legiei lui Dumnezău, iară cu trupul, legiei păcatului.
