Noul Testament de la Bălgrad
Cartea lui Pavel Apostol la Rîmliani
Capitolul 4
Ce zise mai înainte de credinţă, cu pilda lui Avraam.
1 Dară ce vom zice că Avraam, părintele nostru, au dobîndit după trup?
2 Că de s-au îndereptat Avraam den fapte, are laudă, ce nu la Dumnezău.
Şi cu mărturia Scripturii adeverează: şi de zeace ori acest cuvînt ni să spune noao în cest cap.
3 Că ce grăiaşte Scriptura? Crezu Avraam lui Dumnezău, şi i să puse lui întru dereptate.
4 Iară celuia ce lucră plata nu i să pune în dar, ce pentru deatorie.
5 Iară celuia ce nu lucrează şi creade în cela ce îndereaptă pre cel strîmbu, pune-i-să credinţa lui în dereptate.
6 Cum şi David zice că-i fericit omul căruia Dumnezău îi pune dereptatia fără fapte.
7 Fericiţi cărora s-au ertat strîmbătăţile şi cărora li să acoperiră păcatele.
8 Fericit bărbatul căruia nu-i pune Domnul păcatul.
9 Iară fericirea aceasta, în tăiare împregiur numai, au şi în netăiarea împregiur cade? Că zicem că i s-au pus lui Avraam credinţa întru dereptate.
10 Dară cum i s-au pus? Întru tăiaria împregiur, au în netăiaria împregiur? Nu întru tăiarea împregiur, ce în netăiarea împregiur.
11 Şi luo sămnul tăerii împregiur, peceatea dereptăţii a credinţei luate întru netăiarea împregiur, ca să fie el părinte tuturor credincioşilor netăiaţilor împregiur, ca să să pună şi lor în dereptate.
12 Şi părintele tăerii împregiur, nu numai celora ce să tae împregiur, ce şi celor ce îmblă în urma credinţei a părintelui nostru Avraam, ce era întru netăiarea împregiur.
13 Că nu e pren leage dată făgăduinţa lui Avraam sau seminţii lui, să fie el moştean lumiei, ce prin dereptatia credinţei.
14 Că de sînt cei den leage moşteani, credinţa-i în deşărtu şi făgăduita încă-i în deşărt.
15 Că leagea mînie aduce, că unde nu iaste leage, neci greşală nu iaste.
16 Derept aceaia, den credinţă-i ca den milă să fie tare făgăduita a toată, sămînţa, nu numai a celuia ce-i den leage, ce şi a celui carele iaste den credinţa lui Avraam, carele-i părinte noao tuturor.
17 (Cum iaste scris, că: Părinte a multe limbi te puş) înaintea lui Dumnezău, căruia crezuşi, carele înviază morţii şi chiamă carele nu sînt, ca şi cealea carele sînt.
18 Carele împrotiva nădeajdei întru nădeajde crezu, să fie el părinte a multe limbi, după cumu e zis lui: Aşa va fi sămînţa ta.
19 Şi nesăbuit cu credinţa, nu socoti trupul lui c-au slăbit, fiind mai de o sută de ani den naşterea lui, şi de slăbiciunea zgăului Sarei.
20 Şi într-această făgăduinţă a lui Dumnezău, nu să îndoi cu necredinţa, ce să întări în credinţă, dînd slavă lui Dumnezău.
21 Şi cu de tot crezu că ce i-au făgăduit, putearnic iaste să şi facă.
22 Pentru aceaia să puse lui aceasta în dereptate.
23 Şi nu scrie pentru el numai că i s-au fost pus lui aceasta.
24 Ce şi pentru noi cărora ni să va pune, celora ce cred întru Cela ce-au sculat pre Iisus Domnul nostru den morţi.
25 Carele-i dat pentru greşalele noastre şi S-au sculat pentru îndereptarea noastră.
