Noul Testament de la Bălgrad
Cartea lui Pavel Apostol la Rîmliani
Capitolul 3
Îngăduiaşte jidovilor că au ceva destoinicie.
1 Ce e, derept aceaia, destoinicia jidovului sau ce e hasna tăerii împregiur?
Pentru legătura păciei.
2 Multă în tot chipul, iară întîiu aceasta, că pre dînşii au încrezut Dumnezău cuvintele Sale.
3 Că ce e, s-au şi fost unii necredincioşi? Au necredinţa acelora va face în deşărt credinţa lui Dumnezău?
Ce aceaia stă numai în mila lui Dumnezău.
4 Să nu fie aceaia, mai vîrtos fie Dumnezău derept şi tot omul minciunos; cum iaste scris ca să te dereptezi întru cuvintele tale, şi să învingi cînd vei giudeca.
5 Iară să arată nedereptatea noastră, pre dereptatea lui Dumnezău, ce vom zice? Au doară nedereptu e Dumnezău, carele aduce mînie? (ca omul grăescu).
6 Să nu fie aceaia, că aimintrea cum ară fi Dumnezău giudecătoriu lumiei?
7 Că de să sporeaşte dereptatea lui Dumnezău pentru minciuna mea, spre slavă Lui, eu ce-s osîndit ca un păcătos?
8 Şi nu-i (cum hulescu şi cum zic unii de noi) să facem rău ca să vie bine? A cărora osînda dereaptă iaste.
Arată pre jidovi şi pre păgîni că-s într-un chip păcătoşi.
9 Ce e derept aceaia? Întreace-i-vom pre ei? Nicicum. Că mainte arătăm pre jidovi şi pre greci, toţi supt păcat a fi.
10 Cum iaste scris, că nu iaste derept nece unul.
11 Nu iaste cine-are înţeleage, nu iaste cine să caute pre Dumnezău.
12 Toţi să plecară în laturi împreună, şi netreabnici fură; nu iaste cine face bine, nu iaste pînă la unul.
13 Mormînt deşchis, grumazul lor, cu limbile lor grăescu înşălăciune, venin de aspidă, supt buzele lor.
14 A cărora gura, de blăstăm şi de amărăciuni, plină-i.
Aceasta o întăreaşte cu mărturie den Scriptură.
15 Grabnici picioarele lor a vărsa sînge.
16 Sfărîmare şi scîrbă întru căile lor.
17 Şi calea pacei nu cunoscură.
18 Nu iaste frica lui Dumnezău înaintea ochilor lor.
Arată hasna legiei.
19 Şi ştim, derept aceaia, că ce zice leagea, acelora zice, carii sînt în leage, ca să să astupe toată gura şi să fie vinovată toată lumea, osîndei lui Dumnezău.
20 Derept aceaia, den lucrul legiei nu să dereptează nece un trup înaintea Lui, că pren leage-i cunoaşterea păcatului.
21 Iară acum, fără leage, dereptatea lui Dumnezău s-au arătat, întărită cu mărturia legiei şi a prorocilor.
22 Iară dereptatea lui Dumnezău, pren credinţa lui Iisus Hristos, în toţi şi spre toţi ceia ce cred, că nu-i usebitură.
23 Că toţi greşiră şi li-e lipsă de slava lui Dumnezău.
24 Să să îndereapte în dar pren mila Lui, pentru descumpărarea carea e în Iisus Hristos.
25 Pre carele rîndui Dumnezău jărtvă mîngîetoare, pren credinţă în sîngele Lui, întru arătarea dereptăţiei Lui, pentru ertăciunea celor păcate carele fură înainte, răbdînd acealea Dumnezău.
26 Să arate dereptatea Lui în vreamea de acum, să fie El derept şi îndereptînd pre cela ce e den credinţa lui Iisus.
27 Dară unde-i derept aceaia laudă? Lăpădată-i pren ce leage au prin fapte? Ba nu: ce pren leagea credinţei.
Arată den Scriptură că den credinţă ne vom înderepta.
28 Derept aceaia, adevărăm că cu credinţă să îndereaptă omul, fără faptele legiei.
29 Au Dumnezău e al jidovilor numai? Au nu-i şi al păgînilor? Adevăr şi al păgînilor.
30 Că unului-i Dumnezău, carele îndereptează tăiarea împregiur den credinţă şi netăiaria împregiur pren credinţă.
31 Dară leagea netrebnică o vom face pren credinţă? Departe să fie, ce mai vîrtos leagea întărim.
