Noul Testament de la Bălgrad
Cartea lui Pavel Apostol la Rîmliani
Capitolul 11
1 Zise derept aceaia: Au doară au lepădat Dumnezău pre oamenii Lui? Departe să fie aceaia, că şi eu israiltean sînt, den sămînţa lui Avraam, rudă a lui Veniamin.
Lepădarea jidovilor să nu să arate la vedearea ochilor.
2 N-au lepădat Dumnezău pre oamenii Săi pre carii i-au cunoscut dentîiu. Au nu ştiţi de Ilie ce grăiaşte Scriptura? Cum grăiaşte cu Dumnezău împrotiva lui Israil, zicînd:
3 Doamne, pre prorocii Tăi omorîră şi oltarăle Tale stricară, şi eu sîngur rămaş şi caută şi sufletul mieu.
S-au înşălat de demult Ilie.
4 Ce, ce zice lui dumnezeescul răspunsu? Lăsat-am Mie, şapte mie de bărbaţi carii nu plecară genunchele sale înaintea lui Vaal.
5 Iară aşa şi în ceastă vreame rămăşiţele după aleageria milei, ţînute fură.
6 Iară deaca-i den dar, iată nu-i den fapte, că aşa mila n-ară fi milă, iară să e den fapte, deacii nu-i den milă, că într-alt chip, fapta nu iaste faptă.
7 Dară ce? Ce căuta Israil, aceaia nu află, iară aleşii aflară-o, iară ceialalţi orbiră.
8 (Cum iaste scris: Deade Dumnezăul lor duhul somnului, ochi să nu vază şi urechi să nu auză), pînă în zua de astăzi.
9 Şi David grăiaşte: să fie masa lor cursă şi laţ şi sminteală şi împrumutare lor.
10 Întunece-să ochii lor să vază şi cîrca lor gîrboveaşte-o.
11 Iară zic, au doară aşa să poticniră să cază? Departe să fie. Ce cădearea lor ispăsenie fu limbilor, ca să-i învite spre prigoană.
12 Iară să e răsipiria lor bogăţie lumii, şi împuţînaria lor bogăţie limbilor, cu cît mai mult împlearia lor?
13 (Ce zic voao, limbilor, den cît sînt eu limbilor apostol) slujba mia cinstescu.
14 Doară cumva aş putia învita spre prigoană fraţii miei şi să mîntuescu pre unii dentr-înşi.
15 Că să iaste lepădaria lor împăcare lumiei, dară ce va fi luaria, fără numai învierea den morţi.
Şi avînd rădăcină sfîntă.
16 Iară să iaste pîrga sfîntă, alaltă încă-i sfîntă şi să e rădăcina sfîntă, iată şi stîlpările încă.
17 Iară de s-au rupt unele den stîlpări, iară tu, fiind maslin sălbatec, te-ai oltuit în locul lor şi eşti părtaş rădăcinei şi unsoriei maslinului.
Păgînii îi îndeamnă spre plecare.
18 Nu te lăuda spre ramuri, iară de te lauzi, nu porţi tu pre rădăcină, ce rădăcina pre tine.
19 Zice-vei derept aceaia, rupsără-să ramurile, ca să mă ultuesc eu.
20 Bine-i: pren necredinţă să rupsără, iară tu, pren credinţă, stai: nu te mări în inimă, ce te teame.
21 Că de nu cruţă Dumnezău ramurele ceale den fire, caută să nu cumva nu cruţe nece pre tine.
22 Derept aceaia, socoteaşte bunătatia şi necruţăria lui Dumnezău: într-aceaia ce-au căzut, necruţăria, iară spre tine, bunătatia, să vei rămînea întru bunătate, iară de nu, şi tu vei fi tăiat.
Mulţi-s şi den ei aleşi.
23 Iară şi aceia, să nu vor rămînea în necredinţă, oltui-se-vor, că putearnic iaste Dumnezău iară să-i oltuiască pre ei.
Păgînii îi îndeamnă spre plecare.
24 Că de fuseşi tu tăiat den firia maslinului cel sălbatec, şi preste fire te oltoişi cătră maslinul cel bun, dară cu cît mai vîrtos aceştia carii-s den fire, să vor oltui în maslinul lor.
25 Că nu voiu să nu ştiţi voi, fraţilor, taina aceasta (ca să nu fiţi între voişi înţelepţi) că împietrirea den partia lui Israil fu pînă va întra întru împlearea limbilor.
26 Şi aşa tot Israilul să va mîntui, cumu-i scris: Veni-va den Sion izbăvitoriul şi va lua necurăţia den Iacov.
27 Şi aceasta-i lor de la mine legătură, cînd voiu lua păcatele lor.
28 Iară den cîtu-i Evanghelia, pizmaşe-s pentru voi, iară după aleagere, iubiţi-s pentru părinţi.
29 Că necăite sînt darurele şi chiemaria lui Dumnezău.
30 Cum şi voi oarecînd nu îngăduiaţi lui Dumnezău, iară acum aţi aflat milă, pentru îndărătnicia lor.
31 Aşia şi aceştea, acum nu îngăduiră ca pren mila voastră, să dobîndească şi ei milă.
32 Că închise Dumnezău pre toţi supt îndărăptnicie, ca pre toţi să-i miluiască.
Strigînd zice că-s adînci giudeaţele Domului.
33 O, adîncul bogăţiei şi preamîndriei şi a înţeleagerii lui Dumnezău, cît de neispitite sînt giudecările Lui şi neîmblate căile Lui.
34 Că cine înţelease mintea Domnului, sau cine-I fu sfeatnic Lui?
35 Sau cine-I deade Lui mainte, şi să-I întoarne Lui?
36 Că den El şi pren El şi întru El, sînt toate. Aceluia fie slavă în veac. Amin.
