Noul Testament de la Bălgrad
Cartea lui Pavel Apostol la Rîmliani
Capitolul 1
Începînd den chemarea lui la apostolie.
1 Pavel, sluga lui Iisus Hristos, chemat apostol, ales în Evanghelia lui Dumnezău.
2 (Care o făgăduise mainte, pren prorocii Lui, întru Scripturile ceale sfinte.)
3 Despre Fiul Lui (carele fu den sămînţa lui David, trupeaşte.
4 Arătat Fiul lui Dumnezău în puteare, după duhul sfinţiturii, pren înviarea den morţi) în Iisus Hristos, Domnul nostru.
5 Pentru carele am luat mila şi apostolia, întru ascultarea credinţei întru toate limbile, pentru numele Lui,
6 Între carii sînteţi şi voi, chemaţii a lui Iisus Hristos.
7 Tuturor cărora sînteţi în Roma, celor dragi ai lui Dumnezău, chemaţi sfinţiţilor, milă voao şi pace de la Dumnezău, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos.
8 Şi dentîiu dau har Dumnezăului mieu Iisus Hristos, pentru voi toţi, că credinţa voastră să vesteaşte în toată lumea.
9 Că mărturie-mi iaste Dumnezău, căruia slujesc cu duhul mieu în Evanghelia Fiului Lui, că neîncetat fac pomeană de voi,
10 În toată vreamea, întru rugăciunele meale rugînd să mi s-ară da mie cale bună, de voia lui Dumnezău, să viu la voi.
11 Că jăluescu să văz pre voi, ca să împarţu voao vrun dar sufletescu, să vă întăriţi.
12 Ce-i aceasta ca să mă mîngîiu în voi, pentru credinţa carea e depreună, a voastră şi a mea.
Laudă Evanghelia.
13 Iară nu voiu să nu ştiţi, fraţilor, că eu de multe ori m-am gîndit să viu cătră voi (ce oprit fuiu pînă acum), ca să aibu ceva roadă şi întru voi, cum şi întru alte limbi.
14 Şi grecilor şi varvarilor, înţelepţilor şi neînţelepţilor, deatoriu sînt.
15 Derept aceaia, au ce iaste în mine, gata-s şi voao, cărora sînteţi în Roma, să vă propoveduescu.
Pren carea Dumnezău arată putearea Lui.
16 Că nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos, că putearea lui Dumnezău iaste întru spăsenie, săva cui căruia creade, jidovului mainte şi grecului.
Ispăsind pre oameni cu credinţa.
17 Că dereptatea lui Dumnezău prentru ia să arată, den credinţă în credinţă, cumu-i scris, iară dereptul den credinţă viază.
18 Că aiave iaste mînia lui Dumnezău den ceriu spre toată necurăţia şi nedereptatea oamenilor carii ţîn adevărul întru nedereptate.
19 Că ce să poate înţeleage de Dumnezău aiave-i întru ei, că Dummezău au arătat lor.
20 Că ceale nevăzute ale Lui, den temeiatul lumii, den fapte înţelease să văd, putearea Lui den veac şi Dumnezeirea, ca să fie fără de răspunsu.
21 Că înţelegînd pre Dumnezău, nu ca pre Dumnezău Îl proslăviră, nece-I deaderă har, ce să deşărtară întru cugetele lor şi să întunecă neînţelegătoare inima lor.
22 Grăindu-să a fi înţelepţi, nebuni să făcură,
23 Că schimbară slava neputreditoriului Dumnezău, întru asămănarea chipului a omului putreditoriu, şi a pasărilor şi a celor în patru picioare şi a jivinelor.
24 Pentru aceaia-i deade pre ei Dumnezău întru pohtele inimii lor, în necurăţie, ca să să spurce trupurile lor înde eiş.
În necredincioşi arată mînia lui Dumnezău să va turna spre ei.
25 Ceia ce schimbară dereptatea lui Dumnezău întru minciună şi cinstiră şi slujiră faptelor, mai vîrtos decît Făcătoriului, carele iaste blagoslovit întru veaci, amin.
26 Derept aceasta, deade pre ei Dumnezău în pohtele necurăţii că şi muerile lor schimbară lucrul firei lor, întru carele-i împrotiva firei.
Pentru că fac toate răutăţile.
27 Aşijdere şi bărbaţii, lăsînd lucrul firei ce-i cu muiarea, să aprinsără cu pohta lor, unul spre alalt, bărbaţi cu bărbaţi, spurcăciune făcînd, şi în plata (carea să cădea) a rătăcirei lor, întru eişi primind.
28 Şi cum nu s-au văzut lor pre Dumnezău să-L ţînă în cunoştinţă, aşa-i deade Dumnezău pre ei întru minte fără de giudecată, a face cealea ce nu să cad.
29 Plini de toată nedereptatea, de răutate, de curvie, de hiclenie, de scumpie, plini de pizmă, de vrăjmăşie, de sfadă, de înşălăciuni, de năravuri reale,
30 Şoptitori, clevetnici, urîcioşi pre Dumnezău, dosăditori, măreţi, lăudăroşi, aflători de răutăţi, părinţilor neîngăduitori,
31 Nebuni, stricătorii păcii, nedrăgostoşi, neţiitori giurămîntului, nemilostivi,
32 Carii dereptatea lui Dumnezău înţelegînd (că ceia ce fac aceastea, destoinici sînt morţii), iară nu numai aceastea fac, ce şi celora ce fac să bucură.
