Noul Testament de la Bălgrad
Faptele Sfinţilor Apostoli carea au scris Sfîntul Luca
Capitolul 8
Plîngînd credincioşii pre Ştefan.
1 Iară Saul încă voia în moartea lui, şi fu într-aceaia zi gonire mare spre credincioşi în Ierosalim, şi toţi să răsfirară în ţînuturele Iudeei şi a Samariei, fără apostolii.
2 Şi grijiră pre Ştefan neşte bărbaţi credincioşi, şi făcură plîns mare spre el.
Saul pustiaşte adunarea credincioşilor.
3 Iară Saul pustia adunarea creştinilor, prin case întrînd şi trăgînd bărbaţi şi mueri, de-i arunca în temniţă.
4 Iară cei răsfiraţi îmbla propoveduind cuvîntul.
Filipp în Samaria propoveduiaşte pre Hristos.
5 Iară Filipp, venind în oraşul Samariei, propoveduia lor pre Hristos.
6 Socotia într-aceaia mulţimea carele grăia Filipp, cu toată inima, auzind şi văzînd seamnele carele făcea.
7 Că mulţi den cei ce avea duhure necurate, strigînd cu mare glas, eşia, şi mulţi slăbănogi şi şchiopi să vindeca.
8 Şi era bucurie mare în oraşul acela.
9 Iară un bărbat, cui era numele Simon, carele era mainte în oraş vrăjitoriu, şi amăgia oamenii Samariei, zicînd pre sine a fi oarecine mare.
10 Pre carele-l socotia toţi, de la mic pînă la mare, zicînd: Acesta iaste putearea lui Dumnezău cea mare.
11 Şi socotia pre el pentru aceasta, că de multă vreame, cu vrăjile, îi amăgiia pre ei.
12 Iară deaca crezură lui Filipp, carele propoveduia de Împărăţia lui Dumnezău, şi de numele lui Iisus Hristos, boteza-să bărbaţi şi mueri.
13 Iară Simon şi el crezu şi botezîndu-să rămînea cu Filipp şi, văzînd seamnele şi puteri mari fiind, să mira.
14 Iară auzind apostolii cei den Ierosalim că au primit Samaria cuvîntul lui Dumnezău, trimisără cătră ei pre Pătru şi pre Ioan.
15 Carii pogorînd, să rugară pentru ei, ca să ia Duhul Sfînt.
16 (Că încă nice pre unul de ei nu era pogorît, ce numai botezaţi era întru numele Domnului Iisus.)
17 Atunci pusără mînile spre ei şi primiră Duhul Sfînt.
18 Iară văzînd Simon că cu punerea mînilor apostolilor, să dă Duhul Sfînt, aduse lor bani.
Scumpetatea lui Simon Magul să păgubeaşte.
19 Zicînd: Daţi şi mie această puteare, ca spre carele voiu pune mîinile să ia Duhul Sfînt.
20 Iară Pătru zise lui: Argintul tău piară cu tine, căruia-ţi păru darul lui Dumnezău cu bani să-l dobîndeşti.
21 N-ai tu parte nice sorte întru cuvîntul acesta, că inima ta nu iaste dereaptă înaintea lui Dumnezău.
22 Pocăiaşte-te derept aceaia, de răutatea ta aceasta, şi te roagă lui Dumnezău, că doară ţi să vor erta ţie cugetetele inimii tale.
23 Că întru amărăciune de fiiare şi întru legătura nedereptăţii te văz fiind.
24 Şi răspunzînd Simon zise: Rugaţi-vă voi pentru mine, cătră Domnul, ca nemică să nu vie spre mine, de carele aţi zis.
25 Iară ei, mărturisind şi grăind cuvîntul domnului, să întoarsără în Ierosalim, şi în multe sate ale samarineanilor propoveduia.
Filipp.
26 Iară îngerul Domnului grăi lui Filipp, zicînd: Scoală-te şi pasă spre amiazăzi, pre calea carea pogoară den Ierosalim în Gaza. Şi aceasta iaste pustie.
Vistiiarnicul crăiasii Candachii.
27 Iară el, sculîndu-să, mearse, şi iaca un bărbat arap, famăn puteanic al Candachiei, crăiasii arapilor, carele era spre toată avuţia ei, venise să să roage în Ierosalim.
28 Şi înturnîndu-să, şedea în carul lui, şi cetiia Isaia prorocul.
29 Şi zise Duhul lui Filipp: Apropie-te şi te lipeaşte de acest caru.
30 Şi alergînd Filipp, auzi pre el cetind pre prorocul Isaia, şi zise: Au înţelegi ce ceteşti?
31 El zise: Cum aş putea? Poate că mi-ară arăta cineva? Şi rugă pre Filipp să să sue, să şază cu el.
32 Iară locul scripturii carea cetia era acesta: Ca o oae spre giunghere dus fu, şi ca un miel înaintea celuia ce-l tunde pre el, fără glas, aşa n-au deşchis rostul lui.
33 Întru plecăciunea lui, giudecata lui luatu-s-au, dară neamul lui cine va spune? Că să ia de pre pămînt viaţa lui.
34 Răspunzînd într-aceaia, famănul, lui Filipp, zise: Rogu-te, de cine zice prorocul acesta? De sine, au de altcineva?
35 Atunci deşchizînd Filipp gura sa, şi începînd den scriptura aceasta a propovedui lui pre Hristos.
36 Şi mergînd pre cale, sosiră la o apă, şi zise famănul: Iaca apa. Ce mă opreaşte să nu mă botezu?
37 Zise derept aceaia Filipp: De crezi den toată inima, poţi. Iară răspunzînd, zise: Crez pre Fiul lui Dumnezău a fi Iisus Hristos.
Îl botează.
38 Şi porunci să stea carul şi să pogorîră amîndoi în apă, adecă Filip şi vistiarnicul, şi-l boteză pre el.
39 Iară eşind den apă, Duhul Domnului răpi pre Filip şi nu-l mai văzu de-acii pre el famănul, şi mergea pre calea lui, bucurîndu-să.
40 Iară Filip să află în Azota şi, trecînd, propoveduia tuturor oraşălor, pînă veni el în Chesaria.
