Noul Testament de la Bălgrad
Faptele Sfinţilor Apostoli carea au scris Sfîntul Luca
Capitolul 7
Ştefan spuind oca, arată c-au fost aleşi părinţii de la Dumnezău.
1 Zise derept aceaia popa cel mare: Au aşa sînt aceastea?
2 El zise: Fraţi bărbaţi şi părinţi, ascultaţi. Dumnezăul slavei Să arătă părintelui nostru Avraam, fiind în Mesopotamia, mainte de ce ară lăcui în Harran,
3 Şi zise lui: Eşi den pămîntul tău şi den ruda ta şi vino în pămîntul carele-ţi voiu arăta ţie.
4 Atunci eşind den pămîntul haldeianilor şi lăcui în Harran, şi de acolo, după moartea tatîni-său, mută pre el în pămîntul acesta, spre carele voi trăiţi acum.
5 Şi nu-i deade lui moşie întru el, nece un pas de un picior: şi i-l făgăduise lui, că i-l va da de moşie, şi seminţii lui după el, neavînd el fecioru.
6 Grăit-au drept aceaia, Dumnezău aşa, că va fi sămînţa lui nemearnică în pămînt strein, şi-i vor supune supt slujbă, şi-i vor dosădi patru sute de ani.
7 Şi limba căria vor sluji, giudeca-voiu Eu, zise Dumnezău. Şi după aceastea vor eşi şi vor sluji Mie, în locul acesta.
8 Şi-i deade lui legătura tăerii împregiur. Şi aşa născu pre Isaac, şi-l tăe împregiur a opta zi, şi Isaac pre Iacov, şi Iacov pre doisprăzeace patriarşi.
9 Şi patriarşii pizmind pre Iosif, îl vîndură în Eghipet; ce Dumnezău era cu el.
10 Şi-l mîntui pre el den toate scîrbele lui, şi deade lui dragoste şi înţelepciune înaintea lui faraon, craiul Eghipetului, şi-l puse domnu spre Eghipet şi spre toată casa lui.
11 Veni, într-aceaia, foamete spre tot pămîntul Eghipetului şi a Hanaanei, şi scîrbă mare, şi nu afla hrană părinţii noştri.
12 Iară auzind Iacov că ară fi în Eghipet hrană, trimise pre părinţii noştri întîiu.
13 Şi în a doao oară, cunoscut fu Iosif de fraţii lui, şi în ştire-i fu lui faraon, de neamul lui Iosif.
14 Şi trimease Iosif de chemă pre Iacov, tatăl lui, şi toată rudenia lui, şaptezeci şi cinci de capete.
15 Pogorî, derept aceaia, Iacov în Eghipet, şi muri, el şi părinţii noştri.
16 Şi-i dusără în Sihem, şi-i pusără în mormînt, carele cumpără Avraam, în preţ de argint, de la feciorii lui Emmor, fiul lui Sihem.
17 Şi cum să apropie vreamea făgăduitei de carea să giură Dumnezău lui Avraam, crescură oamenii şi să înmulţiră în Eghipet.
18 Pînă cînd să sculă alt crai, carele nu cunoştea pre Iosif.
19 Acesta rău cugetă de neamul nostru şi supără părinţii noştri, cît să-şi leapede şi prorobocii lor, ca să nu să sporească ei.
Mainte de ce-are fi născut Moisi.
20 Întru care vreame să născu Moisi, carele fu înfrîmţeşat de Dumnezău, şi fu ţînut trei luni, în casa tatîni-său.
21 Şi lăpădînd pre el, luo-l fata lui faraon şi-l ţînu pre el, în loc de fecior.
22 Şi învăţat fu Moisi toată înţelepţiia eghipteanilor; era, derept aceaia, puteranic întru cuvinte şi în fapte.
23 Iară împlîndu-să lui vreamea de patruzeci de ani, gîndi întru inima lui să-şi socotească pre fraţii lui, pre fii lui Israil.
24 Şi văzînd pre oarecine păţind nevoe, izbăvi-l, şi-i făcu izbîndă celuia ce păţia supărare şi omorî pre eghiptean.
25 Că-i părea că pricep fraţii lui că Dumnezău, pren mîna lui, va da lor mîntuire, iară ei nu înţeleasără.
26 Dară a doao zi, sfădindu-să, să arătă lor, şi-i îndemna ei la pace, zicînd: Bărbaţilor, fraţi vă sînteţi, că ce vă obidiţi unul pre alalat?
27 Iară cela ce obidia pre priatenul său, împinse pre el zicînd: Cine te puse spre noi, domnu şi giudecătoriu?
28 Au doară vei să mă omorî, cum omorîşi eri pre eghipteanul?
29 Fugi Moisi, pentru acest cuvînt, şi fu nemearnic în pămîntul lui Madiam, unde-i născură doi feciori.
30 Şi împlîndu-să patruzeci de ani, să arătă lui, în pustia muntelui Sinai, îngerul Domnului, în pară de foc a măceşului.
31 Iară Moisi văzînd, să miră de vedeare, şi apropiindu-să să vază, fu glasul Domnului cătră el.
32 Eu-s Dumnezăul părinţilor voştri, Dumnezăul lui Avraam şi Dumnezăul lui Isaac şi Dumnezăul lui Iacov. Şi cutremurînd, Moisi nu cuteza să caute.
33 Zise derept aceaia, lui, Domnul: Dezleagă încăţămîntul picioarelor tale, că locul pre carele stai pămînt sfînt iaste.
34 Văzînd văzut-am supărarea oamenilor Miei carii-s în Eghipet, şi suspinarea lor auzit-am şi pogorîi să-i izbăvescu pre ei. Şi acum vino să te trimeţ în Eghipet.
35 Pre acest Moisi pre carele îl tăgăduiră zicînd „cine te-au pus pre tine domnu şi giudeţ?” pre acesta, zic, Domnul Dumnezău şi Izbăvitoriul trimease cu îndereptătura îngerului carele să arătă lui în măcieş.
36 Acesta scoase pre ei, făcînd ciude şi seamne în pămîntul Eghipetului şi în Marea Roşie şi în pustie, în patruzeci de ani.
37 Acesta iaste Moisi, carele zise fiilor lui Israil: Proroc voao va rădica Domnul Dumnezăul vostru den fraţii voştri, ca şi mine; pre Acela să ascultaţi.
38 Acesta iaste carele, adunîndu-să oamenii în pustie, fost-au cu îngerul carele-i grăia lui în muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, carele luo cuvintele vieţii, să le dea noao.
39 Pre carele nu vrură să-l asculte părinţii noştri, ce-l lepădară, şi să întoarsără cu inimile lor în Eghipet,
40 Zicînd lui Aaron: Fă noao dumnezăi carii să meargă înaintea noastră, că Moisi acesta carele ne-au scos pre noi den pămîntul Eghipetului, nu ştim ce-i fu lui.
41 Şi făcură viţel, în zilele acealea, şi adusără jărtvă idolului, şi să veselia în lucrurele mînilor sale.
42 Întoarseră Dumnezău de cătră ei, şi deade pre ei să slujască şireagului ceriului, cumu-i scris în cartea prorocilor: Au doară jărtve şi daruri aduset Mie patruzeci de ani în pustie, casa lui Israil?
43 Ce încă mai vîrtos aţi purtat cortul lui Moloh şi steaoa dumnezăului vostru Remfan, chipurele carele făcut să vă închinaţi lor. Derept aceaia voiu duce pre voi mai dencolo de Vavilon.
Toate rînduialele den afară sămna lucrurele cereşti.
44 Cortul mărturii au fost la părinţii noştri în pustie, cum porunci Cela ce grăi cu Moisi să facă pre el în chipul carele văzuse.
45 Pre carele luîndu-l, l-au adus părinţii noştri cu Isus Naviin, în biruinţa limbilor pre carei îi scoase Dumnezău denaintea părinţilor noştri, pînă în zilele lui David.
46 Carele-şi afla dragostea înaintea lui Dumnezău, şi ceru să afle loc cortului Dumnezăului lui Iacov.
Şi de ce ară fi besearica.
47 Iară Solomon zidi lui casă.
48 Ce Cel de înălţime în case făcute de mîni nu lăcuiaşte, cum zice prorocul.
49 Ceriul Îmi este scaun, iară pămîntul, razim picioarelor Meale. Ce casă Îmi veţi face Mie, zice Domnul. Au care-i locul odihneai Meale?
50 Au nu mîna Mea le făcu aceastea toate?
51 Tari în cerbice şi netăiaţi împregiur în inimă şi în urechi, voi în toată vreamea împrotiva Duhului Sfînt aţi stătut; ca şi părinţii voştri, aşa şi voi.
52 Pre carele den proroci nu goniră părinţii voştri? Şi omorîră pre ceia ce vestia de venirea celui derept, căruia acum, voi, vînzători şi omorîtori aţi fost.
53 Carii aţi laut leage pre slujba îngerilor, şi nu o ţînut.
Scrîşca cu dinţii jidovii.
54 Iară auzind aceastea, crepa în inimile lor, şi scrîşniră cu dinţii spre el.
55 Dară fiind plin de Duhul Sfînt, cu ochii căutînd spre ceriu, văzu slava lui Dumnezău, şi Iisus stînd de-a dereapta lui Dumnezău.
56 Şi zise: Iaca, văz ceriurile deşchise, şi Fiul omenesc stînd de-a dereapta lui Dumnezău.
57 Iară ei strigînd cu gls mare, astupară urechile lor şi năvăliră cu o inimă spre el.
58 Şi lepădîndu-l afară den oraş, ucidea-l cu pietri. Şi mărturisitorii pusără veşmintele lor la picioarele unui voinic ce-l chiema Saul.
Cu pietri-l omorîră.
59 Şi cu pietri ucisără pre Ştefan, carele să ruga şi zicea: Doamne Iisus, primăşte sufletul mieu.
60 Şi îngenunchind, strigă cu glas mare: Doamne, nu le pune lor acesta păcat. Şi aceasta zicînd, adurmi.
