Noul Testament de la Bălgrad
Faptele Sfinţilor Apostoli carea au scris Sfîntul Luca
Capitolul 5
Anania, pentru ce ascunse den preş, căzu mort.
1 Iară un bărbat, cui era numele Anania cu Samfira, muiarea lui, vîndu-şi uricul.
2 Şi luo ceva den preţ şi cu ştirea muerii; şi aducînd o parte, puse-o la picioarele apostolilor.
3 Iară Pătru zise. Ananie, că ce au împlut Satana inima ta, să minţi Duhului Sfînt şi ascunzi din preţul uricului tău?
4 De l-ai vrut ţinea au n-au vrut fi al tău, şi a-l vinde era în putearea ta? Căce ai pus acest lucru în inima ta, n-ai minţit a oameni, ce lui Dumnezău.
5 Iară Anania, auzind aceastea cuvinte, căzu şi răpăosă şi fu frică mare spre toţi carii auziră aceastea.
6 Iară sculîndu-să tinerii luară pre el şi-l dusără de-l îngropară.
7 Şi fu ca după trei ceasuri şi muiarea lui, neştiind ce-au fost făcut, întră şi zise ei Pătru.
8 Spune-mi întru atîta aţi vîndut uricul? Iară ia zise: Aşa, într-atîta.
9 Iară Pătru zise cătră ia: Ce e de v-aţi tocmit între voi a ispiti pre Duhul Domnului? Iaca picioarele celor ce îngropară pre bărbatul tău, la uşă, şi te vor duce pre tine.
Aşa şi Samfira, muiarea lui.
10 Şi căzu numaicît la picioarele lui şi muri. Iară întrînd voinicii aflară pre ia moartă, şi o dusără de o îngropară lîngă bărbatul ei.
11 Şi să scorni frică mare spre toată beseareca, şi spre toţi carii auzia aceastea.
Multe minuni a apostolilor.
12 Iară pren mînile apostolilor să făcea seamne şi ciude multe între oameni şi era cu o inimă toţi, în tîrnaţul lui Solomon.
13 Iară de alţii nime nu cuteza să să împreune cu ei, ce-i măria pre ei oamenii.
Credinţa creştea.
14 Iară mai vîrtos să adăogea mulţimea credincioşilor în Domnul, bărbaţilor şi muerilor.
15 Aşea cît şi pre uliţe, scotea pre nepotincioşi, şi-i punea pre aşernuture, şi prin pature, că viind Pătru înainte, cu umbra să umbrească pre vreunul de ei.
16 Aduna-se derept aceaia şi mulţimea oraşălor de împregiur în Ierosalim, aducînd pre beteagi şi pre munciţi de duhure necurate, carii să vindeca toţi.
17 Iară sculîndu-se arhiereul popilor şi toţi carii era cu el, carii era den rînduialele saducheilor, să împlură de pizmă.
Pre apostoli pusără-i în temniţă.
18 Şi pusără mînile spre apostoli, şi-i pusără pre ei în păzitură, în prinsoarea cea de pază.
Slobozi-i îngerul.
19 Iară îngerul Domnului, noaptea, deşchise uşile temiţii, şi scoţîndu-i pre ei, zise:
20 Meargeţi şi stînd, grăiţi în besearecă oamenilor, toate cuvintele vieţii aceştia.
21 Iară ei auzind aceastea, întrară densu-demineaţă în besearică, şi învăţa. Iară viind mai marele popilor şi ceia ce era cu el, chiemară săbor, şi pre toţi bătrînii a fiilor lui Israil, şi trimisără la temniţă, ca să-i aducă pre ei.
22 Iară slugile mearsără şi, deşchizînd temniţa, nu aflară pre ei în temniţă, ce întorcîndu-să, deaderă veaste.
23 Zicînd că: Iaca temniţa aflatu-o-am încuiată, cu toată tăria şi păzitorii stînd înaintea uşilor, iară deşchizînd, înlăuntru, nime n-am aflat.
24 Iară auzind cuvintele aceastea, popa cel mare şi mai marele besearecii şi mai marii popilor să îndoia de ei, ce va să fie aceasta?
25 Iară venind oarecine, spuse lor că: Iaca, bărbaţii ce-i puset în temniţă, sînt în besearică, stînd şi învăţînd pre oameni.
Şi ducîndu-i înaintea sfeatului popilor.
26 Atuncea mearse mai marele besearecii cu slugile, aduse pre ei, ce nu cu de-a sila (că se temea de oameni, să nu-i ucigă cu pietri).
27 Aducînd pre ei, îi stătură înaintea săborului şi-i întrebă pre ei mai marele popilor.
28 Zicînd: Au nu cu contenire am poruncit voao să nu învăţaţi în numele acesta? Şi iată, aţi împlut Ierosalimul cu învăţătura voastră, şi veţi să aduceţi spre noi slugile omului acestuia.
29 Răspunzînd derept aceaia, Pătru şi apostolii zisără: Mai cade-să a îngădui lui Dumnezău mai bine decît oamenilor.
30 Dumnezăul părinţilor noştri sculă pre Iisus, pre carele voi omorît, răstignindu-L pre lemnu.
31 Pre acesta, Dumnezău cu dereapta Sa înălţă-L cap şi mîntuitoriu, să dea pocăinţă lui Israil şi ertăciunea păcatelor.
32 Şi noi sîntem Lui mărturisitori, şi cuvintele acestora, şi Duhul Sfînt, carele au dat Dumnezău tuturora ce îngăduescu Lui.
33 Iară ei auzind, să turbară de mînie, şi să sfătuia să-i omoară pre ei.
34 Sculă-să, derept aceaia, unul den săbor, fariseu anume Gamaliil, ştiutoriu de leage, cinstit de toţi oamenii, porunci să-i ducă puţinel pre apostoli afară.
Cu sfeatul lui Gamalile, să izbăvescu de moarte.
35 Şi zise lor: Bărbaţi israilteneşti, socotiţi-vă de oamenii aceştea, ce veţi să faceţi.
36 Că înaintea acestor zile, să sculă Teuda, zicînd a fi el cineva, la carele să deaderă număr de bărbaţi, ca la patru sute, carele fu omorît şi toţi crezură lui să răsipiră, şi fură întru nemică.
37 După acesta, să sculă Iuda galilean, în zilele scrisoarei, şi amegi oameni mulţi după el; şi acela peri, şi toţi carii ascultară de el să răsipiră.
38 Şi acum zic voao: Feriţi-vă de oamenii aceştea, şi-i lăsaţi pre ei, că de va fi den oameni sfatul şi lucrul acesta, sparge-să-va.
39 Iară să iaste de la Dumnezău, nu-l puteţi sparge, să nu cumva să vă aflaţi luptători şi cu Dumnezău.
După aceaia, bătuţi, laudă pre Dumnezău.
40 Şi ascultară pre el, şi chemînd pre apostoli, bătîndu-i, conteniră pre ei să nu grăiască în numele lui Iisus, şi-i sloboziră pre ei.
41 Dară ei mergea bucurîndu-să, de la faţa săborului, că pentru numele lui Iisus, să aflară destoinici a păţi scîrbă.
42 Iară în toate zilele, în besearecă şi prin case, neîncetat învăţa şi propoveduia pre Iisus Hristos.
