Noul Testament de la Bălgrad
Faptele Sfinţilor Apostoli carea au scris Sfîntul Luca
Capitolul 28
Omenia varvarilor ce făcură cu ei.
1 Şi deaca eşiră în pace, atuncea înţeleasără că chiamă ostrovul Milit.
2 Iară varvarii făcea omenie multă cu noi, făcînd foc, primiră pre noi pre toţi, pentru ploaia ce ne plooa şi pentru frigul.
Pavel luo în mînă o vipere.
3 Şi strîngînd Pavel ceva surceale şi puind spre foc, o vipere eşind den căldură, năvăli spre mîna lui.
4 Şi cum văzură varvarii spînzurînd jivina de mîna lui, zisără unul cătră alalt: De tot iaste vrăjmaş omul acesta, carele mîntuindu-să den mare, vina lui nu-l lăsă să trăiască.
Şi nu-l muşcă.
5 Iară el, scuturînd jivina în foc, nece un rău nu păţi.
6 Iară ei aştepta să să îmfle şi să cază de pripă, mort; iară aşteptînd ei mult, şi văzînd că nu i-are fi nece o nevoe, întoarsă-ră şi-i zicea că e Dumnezău.
7 Iară în acel loc era sălaşăle a mai marelui ostrovului, anume Poplie, carele ne primi pre noi şi trei zile, cu omenie, ne ospătă.
Pre Poplie şi pre ceilalţi îi vindecă.
8 Şi fu tatăl lui Poplie cuprinsu de friguri şi de vintre zăcînd, la carele întră Pavel şi să rugă, şi puindu-şi mîinile spre el, vindecă pre el.
9 Iară aceasta fiind, şi alţii carii avea nepotinţe, în ostrovul acela, venia şi să vindeca.
10 Carii cu multă cinste cinstiră pre noi, şi purcezînd, ne pusără de ce ne trebuia.
Den Milit purcezînd.
11 Iară după trei luni, vînslăm cu corabia alexandrienească, carea ernase în ostrov, căria-i era sămnul Dioscori.
12 Şi sosind în Siracusi, rămasem acolea trei zile.
13 De acolea, încungiurînd, sosim în Righia şi preste o zi suflînd aostru, întru a doao zi, venim în Potiol,
14 Unde aflăm fraţii; rugară-ne să rămînem la ei şapte zile, şi aşa venim în Roma.
15 Şi de acolea, auzind fraţii de carele era de noi, eşiră înaintea noastră, pînă la tîrgul Apiei, şi pînă la Trei Crîcime, pre carii văzîndu-i Pavel, dînd har lui Dumnezău, luo hrăborie.
Sosescu în Roma.
16 Iară deaca venim în Roma, sutaşul deade legaţii, mai marelui şireagului, şi îngăduită fu lui Pavel să lăcuiască deusebi, cu un viteaz carele ară păzi pre el.
Pavel jidovilor.
17 Şi fu după trei zile, chemă Pavel pre cei mai mari ai jidovilor, carii deaca veniră, zise lor: Bărbaţi fraţi, eu nemică făcînd împrotiva oamenilor sau obiciaiurelor părinţilor, legat în Ierosalim fuiu dat în mînile rimleanilor.
18 Carii avînd întrebătură de mine, vrură să mă sloboază, pentru că nece o vină de moarte nu era în mine.
19 Iară grăindu-le jidovii împrotivă, de nevoe-mi fu a mă luoa pre împăratul, nu că aş avea ruda mea pren ceva a o pîră,
Spune lucrul lui.
20 Ce pentru aceasta am chemat pre voi, să vă văz şi vă vorovescu, că pentru nădeajdea lui Israil, cu aceastea lanţure sînt împregiurat.
21 Iară ei cătră el zisără: Noi nece cărţi n-am luat despre tine den Iudea, nece viind cineva den fraţi ne-au dat veaste sau au grăit de tine ceva rău.
22 Ce ni-e voia să auzim de la tine, ce înţelegi, că ştim că acestui obiciaiu împrotivă-i grăescu tutindini.
Propoveduiaşte Evanghelia.
23 Iară rînduindu-i lui zi, veniră la el în sălaş mai mulţi, cărora mărturisindu-le, spunea Împărăţia lui Dumnezău, îndemnîndu-i pre ei de cealea ce-s de Iisus Hristso, den leagea lui Moisi şi den proroci, de demineaţa pînă sara.
24 Iară unii credea acelora ce să zicea, iară alţii nu credea.
25 Şi fiind neasămănare între ei, după ce zisease Pavel cest cuvînt, că „bine au grăit Duhul Sfînt pren Isaia prorocul, cătră părinţii noştri.
26 Zicînd: Pasă cătră oamenii aceştea şi zi cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţeleage; şi văzînd veţi previ şi nu veţi vedea.
27 Că s-au îngrăşat inimile oamenilor acestora şi cu urechile greu auziră şi ochii săi închisără, să nu cumva vază cu ochii şi cu urechile să auză şi cu inima să înţeleagă, şi să să întoarcă şi să-i vindec pre ei.
28 Iară în ştire să fie voao că păgînilor s-au trimes ceastă spăsenie a lui Dumnezău, şi ei vor auzi.”
29 Şi aceastea zicînd el, eşiră jidovii, multă prigoană avînd între ei.
În doi ani.
30 Şi rămase Pavel doi ani în sălaşul său, şi primia pre toţi carii întra la el,
31 Propoveduind Împărăţia lui Dumnezău, şi învăţînd cealea ce-s despre Domnul Iisus Hristos, cu toată îndrăznirea, fără opreală.
